CRITICA RAŢIUNII UTOPICE de Ionel CIOARĂ O carte de un real şi nedisimulat interes este "Critica raţiunii utopice", al cărei autor este tânărul - în perspectivă filsofică - deţinător al titlului de doctor în această ştiinţă a perisabilului ocrotit şi adesea exacerbat în perenitate - Ionel Cioară. În acest imperiu al peripatetizărilor morganatice şi al "arhitectonicilor" clădite pe nisipuri mişcătoare, utopia nu este altceva decât o rara avis cu aripi de fum, ceaţă şi azur, care - încercăm să ne (auto)convingem - (că) zboară prin tăriile sufletului, dar şi că ideea de zbor doar frământă mâzga vieţii de zi cu zi (şi nu numai, desigur). Ionel Cioară încearcă să "construiască" - şi reuşeşte în bună măsură - în interiorul "ideei măreţiei şi limitelor gândirii utopice", realizând "investigaţii în spiritul utopiei" (după cum însuşi spune în Nota de preambul a cărţii, de incontestabilă originalitate şi percutanţă). Cartea cuprinde cinci capitole distinctive ce conturează - graţie interrelaţionărilor neostentative - un "portret" în mişcare al conceptului supus analizei: 1. Perspective teoretice; 2. Logica utopiei; 3. Metamorfoze moderne; 4. "Experimentum mundi"; 5. Utopia perennis; "La cotitura istoriei nu suntem singuri, atâta timp cât vorbim despre utopie nu este totul pierdut; pentru că Utopia ar fi tocmai locul în care despre utopie nu am mai putea spune nimic" - zice autorul în al său Argument. Ceea ce, la urma urmei, nu-i un adevăr exasperant de utopic, dar nici un fragment de cădere liberă în derizoriul acaparant. Cartea în sine este un adevărat spectacol de inteligenţă speculativă şi, nu arareori, incitantă.