Minerii din Bihor, solidari cu revendicările celorlalţi ortaci din ţară Ziua de ieri, 2 februarie a.c., a însemnat redeşteptarea acţiunilor de protest ale minerilor, printr-o grevă de avertisment, timp de două ore. Motivul: nemulţumiri faţă de salariile mici, de condiţiile grele de muncă, de lipsa unui program de restructurare a sectorului minier. De asemenea, minerii doresc o indexare a fondului de salarii cu 26%, din care 9% reprezintă indexarea în funcţie de rata inflaţiei, iar restul, în funcţie de ritmul în care va creşte productivitatea muncii. Totodată, sindicatele se opun unor noi disponibilizări şi cer Guvernului să elaboreze o strategie pentru industria minieră - sunt precizările din comunicatul Centralei Naţionale Confederative a Sindicatelor Miniere din România (preşedinte, Marin Condescu). Dacă eşuează negocierile liderilor sindicali, cu Dan Ioan Popescu - ministrul Economiei şi Comerţului, atunci, în 9 februarie a.c., se va declanşa o grevă generală. Ce se întâmplă, în Bihor, unde avem şi sector de minerit? La Exploatarea Minieră Voivozi, liderul de sindicat, dl Vasile Ungureanu, a precizat: "Sindicatul nostru face parte din Uniunea Sindicatelor Cărbune ?Concordia?, din cadrul Societăţii Naţionale a Cărbunelui Ploieşti, am primit comunicatul din partea Centralei Naţionale Confederative a Sindicatelor Miniere din România, iar poziţia noastră este că susţinem revendicările celorlalţi ortaci din ţară, fiind solidari cu ei. Solidari, dar paşnici. Subscriem, iar dacă nu se va ajunge la rezultatele scontate, în cadrul negocierilor, nu vom mai livra cărbune". Dialogul cu liderul de sindicat Vasile Ungureanu avea să releve, însă, şi alte aspecte. Minerii bihoreni nu mai reprezintă o forţă, numărul lor a devenit foarte mic, faţă de cum era odată, majoritatea minelor s-au închis. La E.M. Voivozi, de pildă, mai sunt doar 118 angajaţi, faţă de 5.000, înainte de 1990. Mina de la Borod s-a închis, la Dobreşti se conservă... amintirile, singura activitate dătătoare de speranţe pulsează la Băiţa...