Potrivit reglementărilor în vigoare, planul de reorganizare al unei firme durează trei ani şi se poate prelungi pe o perioadă de maximum un an. De asemenea, doar firmele care au datorii de peste 40.000 de lei pot să îşi ceară insolvenţa.

Astfel, potrivit Legii nr. 85/2014, executarea planului de reorganizare nu poate depăşi 3 ani, calculaţi de la data confirmării planului. Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă. Codului insolvenţei stabileste ca planul de reorganizare va cuprinde: categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate; tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere; ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator desemnat; modalitatea de achitare a creanţelor curente. Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială. Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocaţia de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului, în aceleaşi condiţii ca şi la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului trebuie să fie confirmată de judecătorul-sindic. De asemenea, Codul insolvenţei prevede o valoare prag de 40.000 de lei pentru firmele care vor să intre însolvenţă. Cu alte cuvinte, debitorul va putea cere insolvenţa doar dacă are datorii mai mari de 40.000 lei. Reamintim că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atat pentru creditori cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzuta de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat. O ultimă precizare: Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014.