Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) a publicat pe site-ul oficial cea mai recentă versiune a Ordinului pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea montei naturale autorizate.

Potrivit noii forme a Ordinului, toți berbecii și țapii prezentați pentru autorizarea la montă trebuie să dețină testul de genotipare pentru rezistența la scrapie, conform protocolului de colaborare încheiat între ANSVSA și ANZ. Reproducătorii care participă la programele de ameliorare aprobate, indiferent de specie, trebuie să fie identificați prin analiza grupei sanguine (testul de filiație), în procent de 3%, din efectivul de masculi existent în exploatație, dar nu mai puţin de 1 cap. În exploataţiile în care rezultatele testării depăşesc 20% neconformităţi, ANZ dispune testarea întregului efectiv. Pentru montă naturală, reproducătorii trebuie sa fie identificați în conformitate cu legislația UE şi, de asemenea, ei trebuie: să aibă vârsta optimă pentru introducerea și utilizarea la montă; să fie în stare perfectă de sănătate; să îndeplineasca condițiile sanitar veterinare; condițiile pentru aptitudinea de reproducător și comportamentul sexual;  condițiile minime privind capacitatea de fertilizare a materialului seminal și condițiile minime privind performanțele. Reproducătorii masculi, indiferent de specie, utilizaţi la montă naturală, sunt autorizaţi de către autoritatea competentă a statului în zootehnie dacă îndeplinesc performanţele minime stabilite prin programele de ameliorare şi cerinţele sanitar-veterinare în vigoare. Pentru reproducătorii din speciile bubaline, bizoni, ovine, caprine, suine și cabaline care nu îndeplinesc condițiile menționate mai sus și care activează la reproducția femelelor cuprinse în lucrările de ameliorare, autorizarea se face conform derogărilor prevăzute de societățile/exploatațiile de ameliorare în programele de ameliorare rasiale.

Pentru fiecare reproducător mascul, în funcţie de specie şi de vârstă, se repartizează anual un număr de femele, astfel: pentru un taur/turmac 50 -70 de vaci; pentru un vier din rasele autohtone în pericol de abandon 20 - 30 de scroafe; pentru un berbec/țap 30-35 de oi/capre; pentru un armăsar 25-30 de iepe. De asemenea, deţinătorii/proprietarii de reproducători autorizaţi din punctele de montă au următoarele atribuţii: să îngrijească şi să furajeze reproducătorii autorizaţi pe bază de raţii care să asigure necesarul biologic al acestora; să execute îngrijirea corporală a reproducătorilor, iar periodic spălarea corporală şi curăţarea ongloanelor; să asigure, în funcție de caz, mişcarea reproducătorilor; să folosească reproducătorii la montă conform programului; să ţină la zi evidenţele de reproducţie; să înregistreze zilnic montele efectuate de fiecare reproducător în registrul pentru montă şi produşi, păstrând în bune condiţii registrele de evidenţă; să elibereze proprietarilor de animale adeverinţe de montă pentru fiecare femelă montată, sau după caz; să respecte realizarea planului de montă pentru fiecare reproducător şi să sesizeze medicului veterinar orice suspiciune de boală la femelele prezentate la montă; să vegheze asupra stării de sănătate a reproducătorilor şi să anunţe imediat medicul veterinar în caz de rănire sau suspiciune de boală; să supună reproducătorii autorizaţi la operaţiuni sanitare veterinare (recoltări de probe, vaccinări, tratamente), stabilite de medicii veterinari concesionari; să solicite proprietarilor femelelor montate în punctul de montă prezentarea declaraţiilor de fătare. De precizat că societățile de ameliorare recunoscute, pe specii, asociațiile de crescători, pe specii autorizate ca părți terțe, vor determina deţinătorii de animale să declare efectivele de femele din speciile bovine, porcine din rasele autohtone în pericol de abandon, ovine, caprine şi cabaline, pentru care se solicită efectuarea montei naturale, în vederea stabilirii necesarului de reproducători.