La Suplacu de Barcău, între Schelă şi Rafinărie, Rafinăria Petrolsub - Balc este recunoscută în ţară pentru calitatea foarte bună a bitumului pe care-l obţine în urma procesării ţiţeiului. Motivul este suficient de temeinic pentru ca bitumul de Suplac să fie solicitat oriunde se arată cerinţa construirii sau reabilitării unui drum. Este vorba, să fim bine înţeleşi, de categoria drumurilor naţionale. O asemenea cerinţă a fost recent resimţită de municipiul Oradea care tocmai avea de construit ?şoseaua de centură?. Pe care a şi construit-o în această vară, numai şi numai cu bitumul acestei rafinării. Evident, rândurile de mai sus se pot constitui prin ele însele într-o carte de vizită ce n-ar avea nevoie de nici o altă adăugire pentru o recomandare către cei interesaţi. Dar e incompletă. Pentru alte argumente, îi dăm cuvântul tânărului director general al Rafinăriei Petrolsub Balc, dl.ing. Horea Săvan: - În toată perioada aceasta, noi am funcţionat la parametri foarte buni, prelucrând anul trecut circa 80 la sută din capacitatea rafinăriei, fiind singura rafinărie din ţară care a obţinut profit, respectiv 47 miliarde lei profit brut, pe anul 2002. Urmare a acestui fapt, a crescut şi valoarea nominală a acţiunilor, de la 2000 la 4000 şi chiar la 4800 lei, în perioada respectivă... - Care sunt, dle director, produsele pe care le obţineţi în urma procesului de producţie? - Prin prelucrarea ?ţiţeiului A 3 Suplac?, extras de către Schela de extracţie din Suplacu de Barcău, obţinem patru produse: păcură, combustibil tip M, CLU şi bitum. Pe întreg parcursul anului, ne-am preocupat să obţină contracte comerciale avantajoase, să ne desfacem produsele în cantităţi corespunzătoare cu prelucrarea ţiţeiului; am urmărit reducerea cheltuielilor de cost, eficientizarea producţiei, creşterea productivităţi muncii, corelarea preţului produsului cu cel al pieţii interne şi externe şi obţinerea de profit în sezonul de iarnă când produsul de bază este păcura (Societatea a vândut circa 40.000 tone păcură la export, respectiv 30 la sută din producţia totală de păcură, fapt ce a situat Rafinăria într-o poziţie foarte avantajoasă. Cam aceasta este explicaţia în mare a lanţului spre profitul din 2002. - Numiţi-ne unul dintre beneficiarii dumneavoastră cei mai importanţi. - Fără îndoială este vorba de Grupul ce firme Transilvania, cărora le vindem circa 1500 tone CLU pentru asigurarea funcţionării cazanelor de la European Drinks şi European Food. - Care este situaţia pe 2003? - În continuare, avem în vedere desfacerea corespunzătoare a produselor noastre, vânzarea lor avantajoasă, ideea fiind, desigur, obţinerea de profit cât mai mare. Se ştie, desigur, că Rafinăria Petrolsub-Balc se află, în bază de contract, sub administrarea S.N.Petrom, în scopul recuperării creanţelor, care se ridică la o mare valoare. Perioada de administrare se cuprinde între 1 august 2001 şi 31 iulie 2004. Or, până la acea dată este, numai din activitatea curentă, recuperarea creanţei este imposibilă oricât de bine ar merge rafinăria. - Şi ce se poate întâmpla? - Se poate ca Schela să nu ne mai furnizeze ţiţei, iar noi să nu mai avem ce prelucra, ceea ce înseamnă oprirea activităţii. Ar fi mare păcat. Angrenajul neproductiv şi extrem de păgubos în care s-au antrenat la un moment dat cele două unităţi vecine şi complementare - una specializată în extracţie (Schela Suplacu de Barcău) şi alta în prelucrare de ţiţei (rafinăria) este notoriu şi nu mai e cazul să insistăm asupra lui. Dar, este cazul, considerăm noi, să atragem atenţia asupra efectelor năucitoare dacă putem folosi acest cuvânt, care s-ar resimţi în zonă prin intrarea în colaps a celor două societăţi. Pentru că nu numai Rafinăria ar fi marele perdant, ci şi Schela, întrucât transportul ţiţeiului de la Suplacu de Barcău, fie şi la cea mai apropiată rafinărie, ar însemna ridicarea preţului de cost al produselor petroliere obţinute, la valori care le-ar face cu totul şi cu totul neatractive. Prin urmare, o activitate în totală pierdere. - Care este soluţia? - O aşezare la masa negocierilor a celor două părţi şi găsirea variantei care să asigure funcţionarea Rafinăriei şi după iulie 2004. Credem că spre o asemenea soluţie înclină şi sondorii, şi rafinorii celor două societăţi, colectivele lor de lucru în integralitatea lor.