Sabău Florian, sau baciu` Flore, cum este cunoscut şi strigat în sat, are 75 de ani şi o casă de copii. Anii i se adună, din ce în ce mai mulţi, pe măsură ce trece timpul, dar tot pe măsura timpului, copiii s-au mai împuţinat, din cei zece pe care i-a avut împreună cu soţia lui, rămânând acum opt. Nici nevasta nu-i mai trăieşte, plecând şi ea pe urma celor doi. În schimb, ceştilalţi opt, slavă Domnului, sunt sănătoşi, fiecare pe la casa lui şi cu rosturile sale. Baciu` Flore este, cum s-ar spune, un om cu greutate în satul lui, în Tăşad. Nu este hotărâre de obşte ce trebuie luată fără a fi şi el consultat, nu este eveniment în sat fără să nu ia şi el parte. Respectul şi stima consătenilor şi le-a dobândit în timp, dovedind hărnicie şi înţelepciune în conducerea grelei sale gospodării, pe care şi-a tot sporit-o pe măsură ce i se înălţau pruncii. În curtea cui mai creşteau pe lîngă stâlpul casei alţi şase feciori şi bărbaţi în putere? Fetele i s-au măritat, iar băieţii şi-au aflat rostul prin alte părţi. Pe curte au rămas doi: Sabău Gabor Florian, căsătorit cu Saveta, ei având acum doi copii, şi Sabău Gabor Moise, căsătorit cu Monica, cu trei copii. De fapt, aceşti doi tăşădeni sunt oamenii despre care dorim a scrie astăzi. Baciu` Flore a făcut pasul înapoi, lăsându-i în faţă pe cei doi: ei sunt de-acum puterea şi viitorul acestei gospodării. Florian şi Moisa - copiii, locuiesc cam în acelaşi perimetru, pentru că gard între ei nu prea există, doar unul formal. ?Fiecăruia i-am dat pe mână căte o gospodărie. Una am avut-o eu, cealaltă - o mătuşă a lor. Bucuria mea este că ei se înţeleg foarte bine şi se ajută, ca buni fraţi ce sunt. Nu e deosebire nici între ocupaţia lor. Sunt şi agricultori şi crescători de viţei?- ne spune baciu` Flore. Le-am vizitat gospodăria. Fiecare are tractor şi are combină. Îşi lucrează pământurile lor, dar mai lucrează şi pe la alţii. Fiecare are circular şi gropi mari în pământ, căptuşite cu folie, unde au pus prunele la fermentat. Şi nu se poate ca în ograda lor să nu crească şi porci. Una din cele trei scroafe ale lui Florian cântăreşte 300 de kg. Însă îndeletnicirea lor principală este creşterea viţeilor. Îi cumpără în greutate de circa 100 kg şi îi cresc până ajung la 200-300 kg, după care îi livrează la export. Fiecare din fraţi creşte în grajdurile sale cam 30 de viţei. Florea şi Moise n-o să spună ca îndeletnicirea lor nu e rentabilă, pentru că altfel nu s-ar mai ocupa de asta. Însă e greu. Lăsând la o parte lipsa unor stimulente mai de doamne-ajută din partea statului, ?ceea ce ne omoară pe noi este lipsa apei. Dacă am avea, ca în alte părţi, apă curentă la iesle, creşterea viţeilor ar fi un lucru de duminică. Dar noi, cu tractorul cu cisterna, pierdem pentru adusul apei cam două-trei zile pe săptămână. Câte n-am putea face în timpul acesta!?- sunt ei de părere. Preocuparea amândurora este de a-şi spori capacitatea de cazare a viţeilor. Acum viţeii sunt peste tot. În curte, sub umbrare, în padocuri, lângă şură şi grajd, în grajduri. Dar spaţiul e mic, iar la iarnă, din acest motiv, activitatea se va diminua. Fiecare, atât Florian cât şi Moise, doreşte să-şi construiască noi grajduri, să le lărgească pe cele pe care le au. Nădejdea lor stă în aprobarea şi finanţarea proiectului Sapard de alimentare cu apă a comunei, inclusiv a Tăşadului. Sau poate se vor găsi mai mulţi cetăţeni destoinici şi vor reuşi să aducă apă, aşa cum a făcut satul vecin Stracăş, care tot de departe, din vale, şi-a tras conductă, a pus pompă puternică în bazinul de captare şi sunt scăpaţi de necaz. Oricum, cei doi fii ai lui Sabău Flore, afirmaţi deja ca gospodari de nădejde ai satului, vor avea un cuvânt de spus şi vor fi exemplu de urmat şi în lucrarea satului - apa - aşa cum sunt acum în gospodăria personală.