Paradoxurile de lângă noi Speciile de plante aparţinând genului Artemisia sunt cunoscute ca fiind deosebit de periculoase, datorită polenului pe care îl conţin şi care provoacă alergii şi grave tulburări organismului uman. Ambrosia artemisiifolia L., sin A. elatior L., a fost descoperită şi identificată ca buruiană, în anul 1838 în S.U.A., iar în Canada a fost studiată întâia oară în anul 1863, de către Palliser. Tot aici, descoperirile ulterioare au scos la iveală depuneri de polen aparţinând acestei specii , cu o vechime de peste 60.000 de ani , datând din perioada interglaciară. Prin intensificarea relaţiilor comerciale dintre statele continentului nord american şi restul lumii, datorită în special transporturilor de cartof , cereale şi seminţe de trifoi , Ambrosia artemisiifolia L. a invadat noi teritorii. Astfel, în anul 1863, a fost identificată pentru întâia oară în Germania , mai apoi a fost semnalată şi în alte ţinuturi din Europa Occidentală, însă planta nu s-a extins în flora spontană, datorită slabei sale aclimatizări. Pe teritoriul României a fost semnalată în anul 1908, în zona Banatului, apoi în zona Sighet, în Moldova, dar şi în Muntenia. Semnalările pe teritoriul României a speciei Ambrosia aremisiifolia L. din acea perioadă au identificat doar exemplare individuale sau populaţii foarte mici, botaniştii neacordându-i prea mare interes, necunoscând efectul dăunător cauzat de polenul florilor acestei plante, atunci când ea trăieşte în populaţii întinse. După anul 1990, datorită intrării în paragină a insemnate suprafeţe de terenuri agricole, precum şi a defrişărilor masive în sectorul silvic, asociate cu nerespectarea măsurilor de combatere a buruienilor din culturile agricole dar şi de pe marginea căilor ferate şi a celor rutiere, Ambrosia artemisifolia L. s-a extins mult în flora spontană, învadând şi culturile agricole, în special cele prăşitoare ( porumbul , floarea-soarelui , tutunul etc.) , dar şi alte culturi, cum ar fi catroful , trifoiul etc., trăind în populaţii întinse care ocupă adesea mai multe hectare. În Bihor, sunt suprafeţe mari invadate de această plantă (denumită popular "Floarea pustei"), pe Valea Ierului (Tarcea, Valea lui Mihai, Sălacea, Adoni, Cheşereu, Curtuişeni), pe marginea căilor rutiere Oradea-Tinca, Valea lui Mihai - Oradea. Această plantă anuală de vară, (deşi are caracteristici cunoscute, dăunătoare şi, deşi continuă să se extindă), nu este recunoscută, oficial, în România, ca plantă de carantină! Pericolul mare pe care îl prezintă extinderea acestei specii nu îl reprezintă aspectul economic, datorat concurenţei cu plantele de cultură, ci mai ales efectul deosebit de grav asupra sănătăţii omenilor, cauzat de polenul produs în perioada de înflorit (de la jumătatea lunii iulie, până la începutul lunii octombrie), atunci când o singură plantă bine dezvoltată poate produce imensa cantitate de peste 20 grame polen. La nivelul grăunciorului de polen, există substanţe ce provoacă iritaţii şi alergii la nivelul pielii şi al mucoaselor. Astfel, persoanele alergice la polen (care se găsesc în apropierea acestor vetre formate de A. artemisiifolia L), precum şi cele suferinde de astm bronşic sau afecţiuni ale glandei tiroide prezintă grave tulburări de sănătate prin inflamarea mucoaselor la nivelul ochilor şi al căilor respiratorii, dar şi un prurit intens al pielii.