Prin poziția sa în depresiunea omonimă, Beiușul este centrul economic și spiritual pentru toată populația din această parte a Bihorului. Centru economic, pentru că aici veneau, din cele mai vechi timpuri, țăranii să-și valorifice produsele și să-și procure cele necesare gospodăriei și traiului.

Cu timpul, devenind târg săptămânal – atestat încă din veacul al XV-lea, viața comercială ia proporții. Apar tot mai multe ateliere în care meseriașii realizează produsele necesare care vor avea trecere pe piață. Interesantă și edificatoare pentru aceasta este situația de mai jos, rezultată din scriptele primăriei orașului Beiuș, la 28 aprilie 1863, în care era înregistrat un număr însemnat de meseriași, comercianți, proprietari de ateliere „industriale” din meseriile: măcelar, trăistar, cizmar, blănar, cojocar, dulgher, comerciant de chimicale, vânzător de său, brutar, pălărier, croitor, legător de cărți, rotar, bijutier (prelucra aur), frizer, farmacist, cârciumar, olar, morar, zidar.

Tot aici, la târg, sunt aduse și produsele realizate cu măiestrie, după tradiția populară, de meșterii din sate. Colecții cuprinzând aceste obiecte de uz casnic și de port popular pot fi admirate la Muzeul municipal de etnografie și istorie, ele fiind dovezi ce ilustrează forme de manifestare materială dependente de practicarea meșteșugurilor în Depresiunea Beiuș, argumente ale celor mai frumoase tradiții ancestrale, nealterate datorită aspectului geomorfologic închis al comportamentului geografic. Densitatea mare de obiecte de uz casnic, gospodăresc, fotografii, documente aflate în colecțiile muzeistice, în arhive sau în proprietatea locuitorilor din satele Țării Beiușului arată existența unui număr mare de meșteșuguri ce erau practicate în secolele trecute pe aceste meleaguri.

Toate cele evocate mai sus îndreptățeau înființarea unei școli de meserii, cu profil tehnic, la Beiuș. Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș” are o vechime se 130 de ani, instituția fiind înființată – ca școală de ucenici – în l885-l886. Din corespondența nr. 229, din 21 martie 1884, a Inspectoratului Şcolar al Comitatului Bihor, adresată primăriei orașului Beiuș, reținem necesitatea constituirii „unei școli industriale”. Prin răspunsul său din 26 martie 1884, Primăria orașului Beiuș mulțumește inspectoratului școlar pentru inițiativă și anunță despre constituirea și componența comisiei pentru înființarea școlii industriale de ucenici formată din următorii membri: „Fâșie Teodor – av., Junior Kovacs Iosef – curelar, Kadar Laszlo – tâmplar, Pappluka Gyongy – meseriaș, Buzaș Geza – fierar și Negrean Demeter – comerciant.

La 26 septembrie 1884, sunt convocați membrii consiliului orășenesc, la primărie, având anunțată pe ordinea de zi problema înființării școlii industriale din localitate.

Primele documente care atestă activitatea de învățământ a școlii de ucenici sunt: o copertă a catalogului clasei pregătitoare de ucenici din anul școlar 1888-1889, din care lipsesc toate filele de conținut, un catalog al clasei I de ucenici și un catalog al clasei a II-a ucenici (an școlar 1888-1889). Coperta de catalog a clasei pregătitoare din 1888-1889 și cataloagele claselor I-a și a II-a de ucenici ne argumentează că elevii clasei a II-a de ucenici erau în al treilea an de școală. Deci aceștia au început școala de ucenici în anul școlar 1886-1887.

Analizând situația de venituri și cheltuieli ale școlii industriale de ucenici din Beiuș pe anul școlar 1887-1889, document existent la Arhivele Statului din Oradea, aflăm că școala avea și atunci două-trei clase de elevi conduse de trei cadre didactice. Se poate concluziona că în anul școlar 1885-1886 ea exista deja. Studiind cataloagele primilor ani de existență a acestei școli, aflăm că în primul an ucenicii urmau cursuri așa numite pregătitoare după care treceau în anii I, II, III.

În anul școlar 1889-1890 figurau 34 de elevi din meseriile considerate după patronii cărora aparțineau: zidar, pantofar, cizmar, cojocar, croitor, fierar, brutar, hornar, tinichigiu, măcelar, strungar, comerciant, rotar, lăcătuș, legător de cărți. În perioada de până la Marea Unire din l918, cursurile școlii de ucenici se desfășurau după amiaza în localul școlii primare de stat (o parte din clădirea veche a școlii). Numărul elevilor școlii a variat între 25 și 40, abia în deceniul al doilea al secolului trecut acesta atingând în unii ani cifra 100. Până la 1918, au absolvit cursurile școlii 473 de „ucenici de stat” în meseria comerț. În perioada 1918-l948 ponderea o are pregătirea „ucenicilor industriași”.

 Activitatea practică până în 1950 s-a realizat prin ucenicie la patroni. Mulți dintre aceștia se purtau dur cu ucenicii. Îi supuneau la multe ore de muncă, unii îi rețineau de a merge la școală, lucru pentru care școala era silită să insiste pe lângă oficialități. Din anul 1949 în condica de procese-verbale aflăm hotărârea conducerii școlii, al cărei director era Traian Dalea, să se facă vizite la patroni împreună cu delegația sindicatului pentru a se interesa de viața ucenicilor.

În 1950, prin Decizia nr. 25 a Comitetului provizoriu al Consiliului raional Beiuș, sunt confiscate și comasate atelierele particulare, organizându-se baza materială pentru activitatea practică. În perioada comunistă, școala se extinde, fiind construite noi spații de învățământ, iar din anul școlar 1974-1975, această instituție școlară asimilează și cursul liceal, lărgind structura profilurilor în care se pregătesc elevii pentru integrare în viața socială, primind astfel titulatura de Liceu Industrial. În cadrul școlii, au fost pregătiți, până în anul școlar 1989-1990, elevi în următoarele domenii de activitate: exploatarea și industrializarea lemnului, silvicultură, construcții de mașini, construcții montaj, comerț alimentație publică.

Începând cu anul 1990, școala parcurge din nou o perioadă de transformare diversificându-și profilurile. Apar astfel profiluri noi, cum ar fi: economic, arte plastice, silvicultură, matematică-informatică. A fost înființat învățământul gimnazial, s-a constituit școala de ucenici, toate acestea determinând, în anul 1996, schimbarea titulaturii din Liceu Industrial în Grup Școlar, purtând și numele unuia dintre martirii Beiușului, Ioan Ciordaș, din 2005, tocmai pentru a sublinia o dată în plus ponderea învățământului tehnic, instituția numindu-se Grupul Școlar Industrial "Ioan Ciordaș".

Ca o recunoaștere a prestigiului căpătat de-a lungul veacurilor și a importanței în peisajul educațional bihorean, în special, și românesc, în general, de pe băncile acestei renumite școli pornind în viață mai bine de o sută de promoții de absolvenți foarte bine pregătiți, Mihail Hărdău, ministrul de resort de la acea vreme, emite Ordinul nr. 4865 din 7 august 2006, prin care aprobă schimbarea venerabilului așezământ de învățământ, începând cu anul școlar 2006-2007, în Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș”, nume pe care, cu justificată mândrie, îl poartă în suflete miile de absolvenți ai acestei școli, precum și actualii dascăli și elevi.

 

Zilele Şcolii

 

La aniversarea celor 130 de ani de existență, în perioada 9-13 mai, vor avea loc Zilele Școlii, cei de la Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș” marcând această îndelungată activitate printr-o serie de activități despre care ne-au vorbit ing. Mirela Tudor și prof. Alina Bota. Din programul Zilelor Colegiului Tehnic „Ioan Ciordaș” am reținut:

Luni, 9 mai – „La catedră azi stă elevul”- schimb de experiență între elevi și profesori; Expoziție de afișe „9 Mai – semnificația zilei pentru istoria națională și europeană”; Marți, 10 mai – Concursul „Fair play” – întreceri sportive: campionate de șah și de table; pelerinaj la mormântul patronului spiritual al școlii, Ioan Ciordaș; Concursul Național de Machete „Învăț, Știu, Aplic”; Miercuri, 11 mai – Concursul de istorie „Arc peste timp”;

Joi, 12 mai – Careu aniversar – întâlnire festivă (decernarea diplomelor premianților la olimpiadele și concursurile județene și naționale, la concursurile instructiv-educative și la cele ocazionate de sărbătorirea zilelor școlii și a diplomelor de apreciere din partea sindicatului și a conducerii școlii pentru foștii profesori ai școlii); program artistic, la Sala Mare a Primăriei Municipiului Beiuș; Simpozion Național „Creativitate și inovație în educație”; Vineri, 13 mai – „Profilul meu mă reprezintă” – expoziție tematică.