Ca în fiecare an, prima jumătate a lunii mai este marcată, la Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș” Beiuș, de manifestările dedicate Zilelor Școlii. Un prim eveniment a avut loc joi, 13 mai, când conducerea renumitului colegiul beiușean a organizat un pelerinaj la Cimitirul din Deal pentru a aduce un omagiu martirului Ioan Ciordaș, al cărui nume stă cu justificată mândrie pe frontispiciul școlii.

După ce directoarea Claudia Cighir și Simona Cap, directoarea adjunctă a școlii au depus o jerbă de flori la mormântul comun al Martirilor Bihorului Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, profesorul de istorie Dan Ispas a evocat personalitatea marelui patriot Ioan Ciordaș și contribuția acestuia la făurirea României Mari, după care a evidențiat câteva dintre momentele definitorii ale devenirii Colegiului Tehnic „Ioan Ciordaș”.

Pentru asigurarea forței de muncă necesare atelierelor și prăvăliilor dintr-o urbe ce trăia din comerț și meșteșuguri, în urmă cu 136 de ani, edilii Beiușului au decis înființarea unei școli de meserii. În anul școlar 1885-1886, își deschide porțile școala de ucenici de la Beiuș, cea care, de-a lungul timpului, a pregătit generații de meseriași, comercianți și specialiști în diverse domenii tehnice.

În anul şcolar 1889-1890, școala avea 34 de elevi care deprindeau următoarele meserii: zidar, pantofar, cizmar, cojocar, croitor, fierar, brutar, hornar, tinichigiu, măcelar, strungar, comerciant, rotar, lăcătuş, legător de cărţi. O evidenţă a frecvenţei la cursuri nu există, doar matricolele – evidenţa rezultatelor la învăţătură, iar cursurile se desfăşurau după-amiaza în localul şcolii primare de stat.

În perioada de până la Marea Unire, cursurile şcolii de ucenici au continuat în incinta celei primare de stat (o parte din clădirea veche a Colegiului Tehnic „Ioan Ciordaș”). Numărul elevilor şcolii a variat între 25 şi 40, abia în deceniul al doilea al secolului trecut acesta ajungând, în unii ani, la o sută. Până la 1918, au absolvit cursurile şcolii 473 de „ucenici de stat” în meseria comerţ, după care, în perioada interbelică, ponderea având-o pregătirea „ucenicilor industriaşi”.

 După instaurarea regimului comunist, şcoala primară de stat a fost mutată, iar cea profesională de ucenici se extinde, începând din anul 1949, în întreaga clădire. La începutul anului şcolar 1951-1952, şcoala dispune de cămin şi cantină proprii, iar activitatea practică, realizată, până în 1950, prin ucenicie la patroni, este efectuată la atelierul școlii, constituit, în urma Deciziei nr. 25/1950 a Comitetului provizoriu al Consiliului Raional Beiuş, prin confiscarea şi comasarea unor ateliere particulare. În aceste condiții noi, pe lângă tâmplari, școala mai pregătește zidari, lăcătuşi, electricieni, instalatori tehnico-sanitari, mozaicari, ţesători de covoare, croitori și cofetari-patiseri.

În deceniile care au urmat, şcoala a fost dotată cu noi săli de clasă, cum ar fi cele din prelungirea clădirii vechi cu etaj, construite în 1962, cu centrală termică, noi spaţii destinate sectorului administrativ-gospodăresc, trei ateliere, ridicate în perioada 1970-1974 și cu un cămin-internat construit în 1976. Cel mai mare imobil din cadrul şcolii, cuprinzând zece săli de clasă, șase laboratoare, sală profesorală și birouri, a fost dat în folosinţă în 1980.    

Din anul şcolar 1974-1975, această instituţie de învăţământ asimilează şi cursul liceal, până în anul şcolar 1989-1990, aici pregătindu-se elevi în următoarele domenii de activitate: exploatarea şi industrializarea lemnului, silvicultură, construcţii de maşini, construcţii montaj, comerţ și alimentaţie publică.

După Revoluția din Decembrie, şcoala parcurge o perioadă de adaptare la noile realități socio-economice, oferta educațională fiind completată cu noi profiluri: economic, arte plastice, silvicultură, matematică-informatică. A fost înfiinţat învăţământul gimnazial, s-a constituit şcoala de ucenici, toate acestea determinând, în anul 1996, schimbarea titulaturii din Liceu Industrial în Grup Şcolar.

Ca o recunoaştere a prestigiului căpătat de-a lungul timpului şi a importanţei în peisajul educaţional bihorean, în special şi românesc, în general, de pe băncile acestei şcoli pornind în viaţă peste o sută de promoţii de absolvenţi foarte bine pregătiţi, începând cu anul şcolar 2006-2007, renumita instituție de învățământ devine Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş”.