Luna iunie constituie o perioadă extrem de importantă din viața oricărui elev, părinte și, de ce nu, profesor, pentru că acum se desfășoară cele mai importante examene de finalizare a clasei a VIII-a, respectiv a XII-a. Importanţa acestui moment este dată de faptul că el evidenţiază, în egală măsură, munca elevului, efortul profesorului și, până la urmă  implicarea întregii familii, dar şi a comunității în reușita procesului educațional. Prin modul lor de organizare, examenele naționale de final de ciclu școlar evaluează nivelul de pregătire al elevului doar la anumite materii de învățământ, fapt care îi intrigă pe unii specialiști în ştiinţele educaţiei. O parte dintre ei consideră că, în felul acesta, acele discipline şcolare ar fi favorizate în detrimentul celorlalte. În plus, experţii educaţionali menţionaţi apreciază  că elevii ar putea fi demotivați să mai învețe la acele materii de învăţământ la care ştiu că nu se susţin examene la sfârșit de ciclu școlar. Iată de ce, în cele ce urmează,, vă propun să discutăm despre importanța examenelor naţionale în formarea și dezvoltarea personalității elevilor, eficienţa modului de organizare al acestor examene, dar şi felul în care acestea vor influența parcursul școlar și profesional al viitorilor absolvenţi.

invitatul nostru de astăzi este unul dintre cei mai valoroși profesori de matematică ai Liceului Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea, în persoana domnului Florin Pele. 

Bună ziua, domnule Pele, bine ați venit!

Bună Ziua, bine v-am găsit! Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră şi vă mulțumesc pentru invitație.

Domnul Florin Pele este absolvent al Liceului Vocaţional Pedagogic „Nicolae Bolcaș” din Beiuş, a Universității din Oradea, Facultatea de Informatică şi Ştiințe, cu diplomă de licenţă şi master în domeniul matematicii. Sub aspect profesional? Invitatul nostru de azi a fost toată viața lui profesor de matematică în mai multe unități de învățământ din Oradea și județul BIHOR. Amintim aici Liceul Tehnologic „Horea” din Marghita și aşa cum vă spuneam, de 3 ani, predă la Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea,

Domnule Pele, având în vedere că aţi predat în mai multe unităţi şcolare din judeţ, atât în ciclul gimnazial, cât şi în cel liceal, Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea vă face să vă simțiți „acasă”?
Vă spun că mă regăsesc aici, o şcoală în care îmi pot face treaba cu seriozitate şi rigurozitate, aşa cum mi-am dorit dintotdeauna. LTB „Emanuel” este un liceu în care funcționăm ca o familie şi unde încercăm mereu să găsim soluții cât mai adaptate în funcție de situația particulară cu care ne confruntăm..

Vă definiți drept un profesor exigent sau mai degrabă permisiv?

N-aș putea spune că mă regăsesc la vreuna dintre cele două extreme. Consider că sunt exigent, dar nu într-un mod absurd, ci mai curând realist. Dar, în același timp, încerc să țin cont și de alți factori de care ne lovim în munca la clasă cu elevi de toate felurile.

Vă rugăm să ne prezentați, succint, cartea de vizită a unității de învățământ unde predaţi acum.

Pe lângă caracterul creștin al şcolii, încercăm să cultivăm un mediu propice educației, îngrijit şi ordonat, unde căutăm soluții la provocările care apar. Pot să spun că liceul nostru urmărește performanța academică a elevilor, dar, în același timp, se preocupă și de progresul şcolar al celor care nu pot obţine rezultate înalte la învăţătură.

În afară de caracterul confesional al unității de învățământ unde predaţi, prin ce anume credeți că se particularizează LTBE în raport cu alte școli din Oradea?

Cred că majoritatea școlilor țintesc prea mult performanțele academice înalte ale elevilor lor la examenele naţionale, concursuri sau olimpiade.  La noi în liceu încercăm să „creștem” inclusiv elevii care au anumite dificultăți de învățare într-un mod holistic, adică nu doar în ceea ce privește performanța academică, ci și în dezvoltarea caracterului lor.

Cum i-aţi caracteriza pe elevii dumneavoastră de acum comparativ cu alţi colegi din învăţământul laic?

Într-adevăr, pe baza experienţei acumulate, am remarcat şi eu că există o diferenţă între elevii noştri şi alţii din celelalte şcoli. Mă refer aici la faptul că în liceul nostru există o colaborare foarte bună cu părinţii, a căror implicare în viaţa şcolii şi a copiilor lor este evidentă. Chiar simțim că avem un partener în părinții elevior noştri, iar asta ajută foarte mult în a-i mobiliza şi motiva pentru învăţare.

Putem discuta despre o adevărată „comunitate academică” în cadrul Liceului Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea?

Da! Părinţii ne ajută prin faptul că se țin de capul copiilor lor, să își lucreze temele, să vină pregătiți la lecţii etc. Un alt lucru bun ar fi acela că se organizează cel puțin de două ori pe an o „Adunare Generală” a părinților. Aşa ceva nu am mai întâlnit în altă parte. Este vorba despre o ședință comună pe școală care are loc plenar în Aula Bisericii, iar apoi se continuă cu ședințele particulare în fiecare clasă. La aceste şedinţe se mai pot adăuga şi altele, punctual, în funcţie de nevoile fiecărei clase, cum ar fi, de exemplu, problemele ce apar la încheierea gimnaziului, ori a liceului.

Cum se raPortează elevii dumneavoastră la tehnologiile digitale, comparativ cu colegii lor din alte şcoli?

Tentația este cam aceeași indiferent de mediul în care copiii se dezvoltă sau  de școala în care învaţă. Încercăm să îi ajutăm să o folosească „cu cap” pentru că tehnologia actuală aduce un real „plus” în procesul de educare.

În urmă cu câteva decenii, alternativa era „a merge la sapă” sau „a merge la școală”. Astăzi, mulți spun că alegerea este între „a învăța” și „a sta pe TikTok”. Cum îi putem ajuta pe copii să aleagă efortul și nu doar confortul?

Am observat și eu acest aspect și pot să îl compar cu felul în care am fost crescut. În primul rând, cred că numeroși tineri nu sunt responsabilizați suficient. Desigur, acum vorbesc la modul general, nu mă refer la cazuri concrete. Consider că există situații fericite în care copiii sunt crescuți responsabili și sunt învățați încă de mici să se comporte ca atare. Problema nu este că pierd timp pe rețelele de socializare, ci aceea că nu sunt responsabilizați de mici, cu sarcini adaptate la nivelul lor de dezvoltare. Aceste lucruri am putut să le observ în calitate de părinte al unui copil mic și am putut să văd concret cât de important este să îl responsabilizez, dar adaptat la etapa lui de vârstă.

Vă rog să dezvoltați acest subiect. Ce înseamnă să îi responsabilizăm pe copii?

În primul rând, copiii ar trebui încurajați să aibă inițiativă și să se implice în ceea ce se întâmplă în familie. Din păcate, observ la mulți părinți tendința să nu îi lase pe copiii lor să aleagă sau să facă ei anumite lucruri, probabil din dorința de a-i menaja. Motivele pot să difere de la caz la caz, dar cred că implicarea copiilor în viața familiei ar putea fi un început bun. Desigur, asta ar fi bine să se întâmple doar în măsura în care totul se petrece într-un cadru sigur. O asemenea rutină învățată i-ar putea ajuta pe copii ca, intrați în mediul școlar, să își îndeplinească cu responsabilitate la început sarcinile primite, iar apoi să aibă timp pentru relaxare sau lucruri care le fac plăcere.

Ce observați, ca profesor, în privința capacității de concentrare și a disciplinei de studiu a elevilor din generațiile actuale?

Un factor care am observat că influențează mult parcursul academic alelevilor noștri este chiar telefonul mobil. Desigur, avem nevoie de un astfel de dispozitiv pentru că atunci când apare o problemă disciplinară sau de învățare a elevului, la fel ca ceilalți colegi ai  mei de la școală, încerc să comunic în timp real cu părinții săi, să văd care ar putea fi cauza și să propun o soluție pentru a nu se acumula lacune în pregătire. Din păcate, am constatat că, în aproape toate cazurile, fără să exagerez, acestor copii de mici le-au fost puse ecrane în față. Cred că asta i-a afectat foarte mult capacitatea de concentrare a atenției.

Am încercat să fac un experiment, însă nu la clasă, ci în lecțiile particulare. Predam unor elevi care se concentrau foarte greu. Uneori când lucrăm, folosim telefonul mobil, rezolvând diverse exerciții matematice în mediul virtual pentru a nu irosi foarte multă hârtie de xerox. Atunci când am limitat accesul la telefon, după câteva ședințe, am remarcat o îmbunătăţire a atenției elevilor la materia predată.

În sine, ideea folosirii în predare a tehnologiei, a instrumentelor digitale, a diferitelor platforme etc. este bună și am observat la clasă că aduce un real beneficiu, stimulând curiozitatea elevilor. Așa de exemplu, elevii au posibilitatea să își reprezinte vizual elementele din geometrie pe care ar trebui să le învețe, precum și calculele pe care ar trebui să le realizeze.

Cu toate acestea, de multe ori apare tendința de a folosi exclusiv mijloace digitale în procesul didactic,  ceea ce eu nu recomand!. Aici intervine și specificul clasei: cu unele clase este posibil să poți folosi mai multă parte digitală, iar cu altele nu. Dar, până la urmă, instrumentele digitale ar trebui să rămână doar un sprijin şi un „adaos” pentru munca de la clasă.

D-le Florin Pele, sunteți profesor de Matematică, iar această disciplină de învățământ, alături de Limba Română, reprezintă principalele materii din care se evaluează competențele elevilor în cadrul examenului de absolvire al gimnaziului. Credeți că este benefic pentru modul de organizare al Evaluării Naționale ca examinarea să se realizeze doar din cunoștințe la Limba Română și Matematică?

Aici discuția este un pic mai complexă. Un posibil efect ar fi acela că se pune o presiune enormă pe cele două materii școlare menționate, dar nu numai din punctul de vedere al elevilor, ci și al profesorilor. Așteptările în ceea ce privește rezultatele școlare la examenele naționale sunt foarte mari, iar asta face ca atât Limba Română, cât și Matematica să fie mai greu de gestionat.

Credeți că un elev care are cunoștințe solide la Matematică și Limba Română se poate descurca cu la fel de multă „lejeritate” și la alte materii școlare, în condițiile în care cititul, scrisul și calculele matematice sunt necesare, practic, peste tot în școală?

Din experiența mea, răspunsul este „da”! Doar că aici intervine un factor foarte important legat de categoria de elevi despre care vorbim: a celor care învață sau a celor care doar „vânează” note cât mai mari, de ce nu chiar 10! Acestor din urmă elevi le lipsește apetența pentru cunoaștere și le va fi mai greu să se descurce la fel de bine la toate materiile școlare. Dimpotrivă, am observat că cine se preocupă în mod constant, nu sporadic, de cele două  materii amintite va face față cu succes și la celelalte discipline de studiu.

Cum le răspundeți elevilor care susțin că Matematica este o materie dificilă? Cum îi motivați să o studieze cu pasiune?

Le dau dreptate! În sine, Matematica este un domeniu dificil, dar ce complică și mai mult lucrurile este faptul că presupune muncă și efort pentru a avea rezultate trainice.

Cum le explicați elevilor că și celelalte discipline școlare sunt importante? Ce răspundeți, spre exemplu, unui elev care va întreba: „De ce să învăț la Istorie sau la Chimie când nu se dau examene la aceste materii”?

Întâlnesc frecvent asemenea întrebări. Cred că studierea și a celorlalte materii, nu doar a Limbii Române și Matematicii ne ajută să ne dezvoltăm gândirea critică și capacitatea de a face față provocărilor sau manipulărilor de tot felul cu care suntem asaltați aproape în fiecare zi.

Credeți că în ziua de azi societatea valorizează educația obținută prin muncă asiduă Sau totul este la „un click distanță”?

În teorie, este promovată educația prin muncă creativă, dar în practică, cel puțin în ultimii ani,  observ tendința de a „fugi” de memorat. Într-adevăr, în clasele mici este necesară utilizarea unor strategii didactice bazate inclusiv pe memorie, însă, treptat, pe măsura avansării în școlarizare, elevul ar trebui obișnuit să devină tot mai capabil să nu se limiteze la șabloane de gândire, ci să-și dezvolte propriile mecanisme de analiză critică a informației

Așadar, credeți că societatea contemporană valorizează educația și oamenii care și-au obținut locul prin muncă cinstită?

Atunci, n-am înțeles întrebarea! din păcate, nu! În teorie, societatea valorizează educația și munca cinstită, dar în practică nu neapărat! Iar acest factor influențează foarte mult interesul elevilor pentru școală, deoarece, pe măsură ce cresc, ei observă discrepanța între teorie și practică.

Credeți că Evaluarea Națională și Bacalaureatul suntexamene obiective care să contribuie la construirea unei societăți bazată pe valori autentice?

Aici o să fiu sincer! Modul în care aceste examene sunt concepute, dar și evoluția elevilor, atât înainte, cât și după susținerea acestor examene reprezintă o dezamăgire pentru mine.

Dar măcar credeți că aceste examene reflectă corect nivelul de pregătire al elevului obținut în cei 8, respectiv 12 ani de școală anteriori?

Nu, iar asta deoarece în Învățământul preuniversitar ne interesează,  predominant, Ca elevii să obțină rezultate școlare cât mai bune, Fără să mai ținem cont ce se întâmplă după aceea cu elevii respectivi și cum pot fi ei ajutați în funcție de notele obținute.

Să înțeleg, așadar, că în ziua de astăzi, în opinia dumneavoastră, se pune accentul, mai degrabă, pe cantitatea și mai puțin pe calitatea pregătirii elevilor?

Din păcate, da! În plus, observ tot mai des că accentul cade pe obținerea unor rezultate cât mai bune, chiar și atunci când acestea sunt, într-o anumită măsură, artificiale, în loc să ne concentrăm pe dezvoltarea reală a elevilor. În loc să identificăm punctele forte și interesele fiecărui copil și să îi oferim un parcurs educațional adaptat, insistăm ca toți să performeze în aceleași domenii. De exemplu, dacă un elev nu are înclinații spre matematică, în loc să îi valorificăm aptitudinile în alte arii, încercăm să îl forțăm să atingă anumite rezultate, ceea ce consider că reprezintă un eșec al sistemului. Această abordare este influențată și de faptul că evaluarea națională pune accent aproape exclusiv pe limba română și matematică, ceea ce restrânge perspectiva asupra performanței și potențialului fiecărui elev.

Dacă ați fi Ministrul Educației, care ar fi primele 2-3 lucruri pe care ați dori să le schimbați în învățământulpreuniversitar?

În primul rând, aș regândi modul în care sunt organizate examenele naționale, în special Evaluarea Națională și Bacalaureatul. Consider că rolul acestora nu ar trebui să fie doar acela de a asigura un nivel minim de promovare, ci de a evalua cât mai fidel nivelul fiecărui elev și de a oferi informații utile pentru orientarea sa educațională. Examenul ar trebui să își recapete rolul de instrument de evaluare și de orientare, astfel încât rezultatele obținute să fie valorificate în construirea unui parcurs adaptat aptitudinilor și intereselor elevilor. De exemplu, dacă un elev nu obține rezultate foarte bune la matematică sau la disciplinele teoretice, acest lucru nu ar trebui privit ca un eșec, ci ca un indicator că ar putea performa mai bine în domenii practice sau tehnologice, unde își poate valorifica alte abilități și poate avea perspective profesionale foarte bune.

A doua schimbare pe care aș propune-o vizează flexibilizarea învățământului profesional și tehnologic. În prezent, elevii aleg o specializare încă din clasa a IX-a și o urmează până la finalul liceului, fără posibilitatea de a explora alte domenii apropiate. Aș introduce un sistem prin care, în primii ani de liceu, elevii să poată studia succesiv două sau trei specializări din aceeași arie profesională, pentru a descoperi domeniul în care se regăsesc și în care pot performa cel mai bine. La finalul acestei perioade, și-ar putea alege specializarea pentru atestat, luând o decizie bazată pe experiență și pe propriile aptitudini, nu doar pe o opțiune făcută la începutul liceului.

Care este mesajul pe care ați dori să îl transmiteți elevilor și părinților aflați în această perioadă în „febra” examenelor de absolvire a gimnaziului sau liceului?

Un gând pentru părinți ar fi să nu pună presiuni inutile pe proprii lor  copii. Mi se pare că se exagerează un pic cu toată emoția asta cu privire la examen, deși recunosc că sunt evaluări importante care le pot influența parcursul școlar sau profesional. Însă tocmai munca asta sub presiune îi face pe mulți elevi să le fie lehamite de învățat, fiind suprasaturați de tot ce este legat de școală. Cred că pot să facă performanță, să aibă rezultate foarte bune și fără atâta stres,  întrucât ei știu cel mai bine ce au de făcut.

Pur și simplu, să lucreze cu atenție și mai ales să întrebe atunci când au nelămuriri. Dar nu Inteligența Artificială, deoarece și aceasta poate da erori, ci pe cineva care le poate explica clar și pe înțelesul lor ce ar dori să afle.

În concluzie, este foarte important ca elevii, părinții și profesorii să privească Evaluarea Națională și Bacalaureatul cu echilibru și realism. Aceste examene nu definesc valoarea unui copil și nici nu îi hotărăsc întregul viitor, ci reprezintă, înainte de toate, o măsură a nivelului de pregătire pe care l-a atins până în acel moment. Rezultatele obținute ar trebui să fie un punct de plecare pentru decizii mai bune privind parcursul educațional, nu o sursă de presiune sau de etichetare. Atunci când înțelegem adevăratul rol al evaluării, putem transforma aceste examene dintr-un motiv de teamă într-o oportunitate de orientare și dezvoltare personală și profesională, în beneficiul fiecărui elev.