Planuri faraonice s-au făurit la începutul anilor 2000 pentru viitorul compex destinat Facultăţii de Muzică. Spre sfârşitul mandatului rectorului Maghiar-senior, Consiliul Local al municipiului Oradea a decis acordarea parcării din spatele statuii lui Mihai Eminescu pentru construcţia a două corpuri de clădire. Una era destinată Facultăţii de Muzică şi cuprindea, pe lângă săli de cursuri şi birouri, încăperi specifice educaţiei muzicale. A doua clădire trebuia să adăpostească o sală de concerte cu 500 de locuri, cu scenă turnantă pentru montarea spectacolelor de operă şi operetă. Astfel, s-ar fi rezolvat şi problema Filarmonicii, nevoită să susţină concerte într-un spaţiu renovat pe banii publici, dar retrocedat şi pentru care plăteşte acum chirie.

Proiectul a căzut din lipsa finanţării de la bugetul de stat, după conul de umbră în care a intrat Universitatea din Oradea odată cu preluarea conducerii ei „în familie" de către Teodor Traian Maghiar şi uriaşul scandal al diplomelor falsificate de la Facultatea de Medicină şi Farmacie. La proiect nu s-a renunţat însă de tot. „Cred că un an de zile tot am bătut drumurile la Bucureşti pentru adaptarea proiectului din mers. S-a renunţat la construirea celor două clădiri în mijlocul oraşului şi eu, personal, am militat pentru fixarea investiţiei în campus, sub forma unei clădiri care să satisfacă nevoile didactice ale acestei facultăţi", îşi aminteşte prorectorul Iacob Hanţiu. Proiectul iniţial datează din 2003 şi a fost estimat în jurul a 190 de miliarde de lei vechi. Renunţarea la sala de concerte a înjumătăţit, teoretic, costurile din start, dar banii au venit tot cu ţârâita de la Ministerul Educaţiei, începând cu 2009.

O vioară arhitecturală

Conform proiectului întocmit de arhitectul Mihai Andreescu, clădirea va fi spectaculoasă, amintind de forma unei viori. Construcţia în sine este P+2, iar mijlocul ei, asemeni unei cutii de rezonanţă la vioară, va adăposti o curte interioară, de jur împrejur străjuită de coloane. Pe lângă birourile cadrelor didactice, secretariate, fonotecă, arhivă, încăperi administrative şi anexe, clădirea va avea săli speciale, amenajate acustic pentru fiecare instrument în parte. Astfel, există la nivelul 1 şi 2 săli pentru studiul viorii, oboiului, pianului şi pianinei, pentru violoncel şi aşa mai departe, precum şi săli pentru studiul de canto. Ca o particularitate ţinând de acustică, nicio sală nu va fi sub forma unui patrulater regulat, unul sau doi pereţi fiind oblici, fie în unghiurile ascuţite sau largi, în funcţie de caracteristicile sonore ale fiecărui instrument. Dacă fiecare instrument în parte, sau pedagogia canto presupune studiu individual, deci săli distincte, reunirea mai multor instrumente într-o orchestră presupune, la fel, o sală distinctă. Astfel, piesa de rezistenţă a clădirii va fi o sală de spectacole cu scenă şi 200 de locuri.

Între timp, însă, Facultatea de Muzică şi-a pierdut statutul de independenţă, fiind integrată ca secţie în cadrul Facultăţii de Arte Vizuale, aşa cum a pornit la înfiinţare în 1995.