Un orădean de 24 de ani, pasionat de predarea științelor, a căutat să explice tinerilor din diverse generații ce înseamnă radioactivitatea fără să o transforme într-un termen intimidant, dar și ținând cont de rigoarea și claritatea informațiilor prezentate.

Pentru ca știința să ajungă cu adevărat la oameni, nu este suficient să fie popularizată, dar nici să fie expusă de-a gata. Trebuie să fie explicată în așa fel încât să nu piardă din vedere consistența și adevărul. Iar atunci când publicul este format din elevi de liceu, fiecare cuvânt poate fi puntea sau prăpastia dintre fascinație și repulsie. De aceea, profesorii au nevoie de resurse care să transforme concepte științifice complexe într-un mod accesibil.

Pentru Patrick-Joshua Biro, un orădean de 24 de ani, această nevoie a fost un punct de plecare. Pasionat, la rândul lui, de predarea științelor, a căutat să explice tinerilor din diverse generații ce înseamnă radioactivitatea fără să o transforme într-un termen intimidant, ținând cont și de rigoarea și claritatea informațiilor prezentate. A început acum cinci ani, în anul I de facultate, citind cărți și articole de fizică nucleară și medicală inclusiv în vacanțe. Cu timpul, predând aceste noțiuni elevilor de liceu, a început să se întrebe cum ar putea și alți profesori să îi ajute pe elevi să le descopere.

A observat, însă, o piedică importantă: costul. O predare captivantă a radioactivității presupune adesea materiale scumpe, software specializat sau acces la echipamente care nu se găsesc în majoritatea școlilor. Așa că Joshua a început să-i întrebe pe elevii săi ce îi fascinează și ce îi îndepărtează cel mai mult de conceptele specifice acestor subdomenii. A adunat idei pornind de la observațiile lor: deși le plăcea să se uite la miniseria „Cernobîl”, nu erau la fel de entuziasmați când era vorba de calcule și explicații abstracte. Și totuși, știa și el, nu era în beneficiul lor nici dacă îi „proteja” de efortul consistent în a le învăța...

Într-o zi, una dintre aceste idei, despre cum poate fi predată dezintegrarea radioactivă într-un mod interdisciplinar și cu costuri reduse, a prins o formă mai mare decât și-ar fi imaginat. Acum câteva zile, ele au fost publicate sub forma unui articol în revista europeană „Science in School”, găzduită în prezent de CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară).

Această revistă are ca scop promovarea unor moduri inedite, dar riguroase, de a preda științele și cuprinde articole în care acestea sunt explicate în detaliu. Pentru secțiunea „Teach”, în care a apărut articolul lui Patrick-Joshua Biro, fiecare material este evaluat de specialiști internaționali cu experiență didactică, pe criterii care includ corectitudinea științifică, aplicabilitatea la clasă, dar și claritatea cu care sunt explicate toate etapele activităților. Acolo nu se publică opinii sau impresii, ci metode testate, replicabile și solide.

De-a lungul existenței revistei, înființată în anul 2006, mai mulți profesori români au contribuit cu traduceri, recenzii și relatări detaliate ale evenimentelor la care au participat. Materialul scris de Joshua este, însă, potrivit arhivei, primul semnat de un autor din România care să cuprindă o metodă de predare a unor concepte științifice din secțiunea „Teach”. Acesta implică transpunerea unor funcții matematice în contextul dezintegrărilor radioactive, folosind cărți de joc, dar și investigarea unor situații interdisciplinare: datarea arheologică a unor obiecte, istoria femeilor care foloseau radiu la începutul secolului al XX-lea, dar și utilizarea radioizotopilor în metode de tratament contemporane.

„Articolul propriu-zis l-am scris în luna aprilie a acestui an, dar recunosc că a fost, oarecum, și o încercare. Nu m-aș fi așteptat că o idee născută în clasă poate ajunge într-un spațiu internațional atât de riguros. Dacă știu că acest lucru îi va încuraja pe profesorii și studenții capabili din România să publice la rândul lor, și că îi va ajuta în contextele didactice pentru care este menit, simt că o parte din datoria mea e îndeplinită”, explică tânărul.

Dincolo de o reușită individuală, publicarea unui astfel de articol face parte din efortul mai larg al profesorilor români de a pune în lumină valoarea noțiunilor științifice, atât în sala de clasă, cât și în industrie, medicină sau viața de zi cu zi.