În cariera mea de dascăl, am întâlnit elevi care se plângeau că le este greu să învețe, au mult de scris, de citit și găseau nenumărate motive pentru a justifica lipsa de pregătire a lecțiilor. Situația s-a repetat și la generația actuală, la elevii mei din clasa a IV-a.

 

Călăuzită de versurile unui poem din lirica norvegiană, „Învață de la vulturi când umerii ți-s grei/Și du-te la furnică să vezi povara ei”, mi-am propus să fac un parteneriat cu Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca, fondat în 1958, pentru a petrece o zi în mijlocul copiilor nevăzători. Aceștia nu reușesc să cunoască lumea înconjurătoare decât cu puterea minții, privind-o cu vârful degetelor și înțelegând că educația este felinarul care îi va călăuzi în viață.

Am fost întâmpinați de domnul profesor Silviu Vanda, care a fost directorul adjunct al liceului timp de 16 ani și absolvent al acestei prime școli pentru nevăzători din România. Cu toate că distinsul domn profesor se află în prag de pensionare, ne-a vorbit cu entuziasm și cu zâmbetul pe buze despre elevii care aparțin școlii ca despre o familie. Am vizitat clasele și sălile specializate pe domenii diferite și am văzut că elevii și tinerii veniți aici din întreaga țară, peste 160 la număr, beneficiază de echipamente speciale și de dascăli special instruiți, călăuze sau îngeri trimiși pe pământ ca să le lumineze calea în întuneric și să spulbere ceața din jurul cunoașterii. Școala a primit pentru a patra oară titlul de „Școală Europeană”. Trebuie să recunoaștem că deficiențele de vedere reprezintă obstacole greu de depășit în calea afirmării de sine și în trăirea unei vieți normale. O zi petrecută printre copiii de la această școală îți zdruncină, fără să vrei, percepția asupra vieții. În mijlocul lor vezi materializat curajul, perseverența, sensibilitatea, descoperi ce-nseamnă echilibrul interior. Cu toate că școala este luminoasă și interioarele sunt zugrăvite în culori calde, pentru copiii nevăzători nu există culoare. Soarele este galben pentru că așa a învățat, roșu este perceput ca fiind asociat cu căldura, iar albastrul, cu frigul. Își imaginează un fruct după miros, transpun literele pe hârtie prin bătaia unor puncte la mașina de scris Braille și citesc folosind acest alfabet ce reprezintă o adevărată provocare pentru noi.

Chiar dacă procesul de învățare este mai dificil pentru elevii nevăzători, aceștia au reprezentat cu succes liceul la festivaluri, concursuri de șah, olimpiade naționale pe discipline, la concursuri sportive sau în tabere internaționale. Am găsit-o în Laboratorul de Informatică pe Andreea Holhoș, elevă în clasa a XI-a, lipită de ecranul calculatorului. Se pregătea să participe la olimpiada de informatică care va avea loc la Timișoara. Ne-am bucurat când am aflat că este una dintre cele mai bune eleve din școală, cu atât mai mult cu cât ea este din comuna noastră, Popești, la fel ca și domnul profesor Silviu Vanda. Alături de colegul Alin Moldovan, a câștigat o bursă finanțată de N.A.S.A. și a participat la tabăra internațională Space Camp for Interested Visually Impaired Students din Alabama, S.U.A. Aici au fost 200 de copii și tineri veniți de pe patru continente. Europa a fost reprezentată de delegația din România, alături de Belgia, Grecia și Franța. Activitățile au inclus construirea și lansarea unor modele de rachete, construcția de roboți și experimente de tipul celor efectuate pe stația spațială internațională. S-au întors de acolo cu amintiri de neuitat.

 

Matematica cu vârful degetelor

I-am cunoscut și pe elevii clasei a IV-a care adunau și scădeau cu vârful degetelor și cu ajutorul unei plăcuțe unde fiecare cifră este o aglomerare de puncte înțepate cu un instrument special. Am fost uimiți să descoperim pe bănci același manual de matematică pe care îl folosim și noi, iar doamna învățătoare Claudia Goga ne-a explicat că folosesc aceeași programă. Elevii nevăzători au manualele transcrise în Braille și realizate de tipografia școlii, unde lucrează Ion Câmpean, fost absolvent al liceului, în prezent fiind singurul tipograf Braille din Cluj-Napoca. Am vizitat tipografia unde am văzut atât vechile mașinării care astăzi sunt expuse într-un mic muzeu, cât și calculatorul care, printr-un program special, transcrie rapid în Braille texte, desene, operații matematice, fișe de lucru, ce sunt scoase apoi la o imprimantă specială foarte scumpă. De altfel, toate materialele didactice, mașinile de scris, programele de calculator adaptate pentru nevăzători sunt foarte costisitoare.

Am avut parte de un moment foarte emoționant când am intrat într-o sală de relaxare, unde un copilaș din clasa pregătitoare, cu care doamna profesoară lucra individual, s-a apropiat de mine, m-a cercetat cu mâinile, întrebându-mă cine sunt. După ce m-am prezentat, mi-a spus repede cum îl cheamă și a continuat: ,,Am 6 ani și sunt din Botoșani. Stau aici fără mami, dar eu nu plâng și o iubesc pe doamna mea”. Mă gândesc la părinții care trebuie să se împace cu soarta și să stea departe de cei cărora le-au dat viață.

 

Zeci de cupe şi medalii

Apreciez efortul depus de acești copii nevăzători care se străduiesc să devină adulții nevăzători de mâine ce vor participa activ la viața socială a comunității din care fac parte. Ei au învățat de la umbră să fie smeriți ca ea și de la stâncă să-ndure furtuna grea. Afirm acest lucru pentru că i-am văzut la ora de sport, o activitate socială importantă pe care o desfășoară cu mare bucurie și implicare. Domnul profesor Călin Crăciun ne-a invitat să urmărim un meci de torball, joc creat pentru nevăzători, un joc cu o minge specială (are în interior clopoței pentru a fi reperată după sunet). Marcajele de pe teren sunt realizate dintr-o sfoară pe care sunt agățați clopoței. Jucătorii stau jos, într-o poziție specială de apărare. Pe rând, se trimite mingea spre echipa adversă și se marchează goluri în porțile speciale aflate în spatele jucătorilor.

În vitrinele de pe holul școlii, stau la loc de cinste zeci de cupe, trofee și medalii obținute la copetițiile sportive. Referindu-se doar la rezultatele obținute în 2017, domnul antrenor ne-a spus că au participat două echipe de torball la Turneul Internațional din Budapesta, alături de echipe din Ungaria și Slovacia, calificându-se în finală. La campionatul de goalball desfășurat la Bacău, echipa liceului a câștigat Cupa României 2017. La Turneul Internațional de torball din Berna, Elveția, elevii nevăzători s-au clasat pe locul al II-lea din 10 echipe participante, iar de la Turneul Internațional de goalball din Polonia, unde au concurat alături de Ungaria, Danemarca și Ungaria, s-au întors cu locul II la golgheteri, cu 31 de goluri marcate. Pe lângă aceste activități, elevii participă și la cursuri de înot. Am rămas uimiți de aceste rezultate! Îi felicităm din suflet pe ambițioșii sportivi și în egală măsură pe antrenorul care aduce fericire în sufletele copiilor, contribuind la sănătătea și la creșterea stimei de sine a acestor luptători.

Deși lipsiți de darul vederii, acești copii ne-au dat atât mie, cât și elevilor mei o lecție de viață pe care nu o vom uita, o lecție din care am învățat că nu trebuie să-i discriminăm, să-i etichetăm nejustificat, să-i compătimim gratuit, ci trebuie să prețuim ceea ce avem și atât cât avem!

Cu gândul la sufletele pline de lumină pe care le-am întâlnit la elevi și profesori deopotrivă, la personalul auxiliar din școală, mulțumesc conducerii liceului pentru că a acceptat cu mare bucurie să ne ajute să înțelegem că acești copii cu adevărat speciali își iau lumina pentru o copilărie aflată sub spectrul întunericului dintr-o școală pe care mulți ani din viață o numesc „acasă”. Iar pe tine, cititorule, te invit să meditezi la versurile lui Rudyard Kipling: „Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți/ Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens!”

Prof. înv. primar Gențiana BANDI

Liceul Tehnologic Nr. 1 Popești