Pregătirea noului an şcolar bate pasul pe loc Primul sunet de clopoţel va răsuna doar peste câteva zile, şi, cu toate acestea, nu toţi elevii vor avea satisfacţia regăsirii şcolii lor în straie noi. Bucuria reîntâlnirii cu colegii şi profesorii va fi umbrită, ca aproape de fiecare dată, de condiţiile deplorabile în care se găsesc la ora actuală multe din unităţile de învăţământ. O dată intraţi pe poarta şcolii, elevii vor fi întâmpinaţi de molozul adunat în urma unor săpături şi lucrări începute şi lăsate în voia sorţii de cei care au fost desemnaţi de municipalitate să le execute. Iar coridoarele întunecate de atâta mizerie şi praf nu te îndeamnă nici pe departe să le calci pragul. Şi asta este doar imaginea unor şcoli, grădiniţe şi licee orădene, unde se presupune că există un grad ridicat de civilizaţie. Confort pe banii părinţilor În Oradea, funcţionează 37 de unităţi de învăţământ pentru care municipalitatea orădeană a alocat, în acest an, pentru ingienizări 3,7 miliarde de lei. La ora actuală, conform informaţiilor furnizate de reprezentanţii Administraţiei Patrimoniului Imobiliar, în a cărei proprietate se află aceste unităţi şcolare, lucrările sunt finalizate în proporţie de 98%. Pentru a verifica starea de fapt a lucrurilor, un echipaj al ziarului a vizitat câteva şcoli, grupuri şcolare şi grădiniţe din cartierele orădene. Primul popas a fost la Şcoala cu clasele I-VIII "Nicolae Bălcescu". Aici, singurele reparaţii efectuate din fondurile primite de la primărie au fost cele de înlocuire a instalaţiei electrice, care, însă, nu vor putea fi finalizate decât pe la mijlocul lunii octombrie şi asta în cazul în care condiţiile de desfăşurare a lucrărilor vor permite acest lucru. Aşa că părinţii, singurii interesaţi ca odraslele lor să primească o educaţie corespunzătoare într-un climat propice, au pus mână de la mână şi au "sponsorizat" zugrăvitul tuturor sălilor de clasă, lăcuitul, precum şi înlocuirea mobilierului, acolo unde a fost cazul. Cu toate acestea, cea mai mare problemă cu care se confruntă conducerea şcolii este lipsa unei săli de sport. "Şcoala noastră este singura din Oradea care nu are sală de sport, în ciuda numeroaselor memorii pe care le-am înaintat Prefecturii Bihor şi Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Din păcate, nu am primit nici un răspuns, dar nu mi se pare corect să nu avem sală de sport, în timp ce alte şcoli din Oradea au câte două", ne-a declarat Lăcrimioara Cabai, directoarea şcolii. Imagini de coşmar la "Alexandru Roman" Cu câteva zile înainte de începerea noului an şcolar, la corpul B al Şcolii cu clasele I-VIII "Alexandru Roman", lucrările capitale, care au început încă de anul trecut, sunt în toi, iar şantierul de aici nu are cum să dispară în aşa scurt timp, încât şcolarii să poată învăţa în condiţii optime. Încă de la intrare, ne-am lovit de imaginea dezolantă pe care ne-a oferit-o curtea şcolii. Plină de tranşee, moloz, ţevi şi alte materiale de construcţie, cu greu credem că va fi eliberată la timp, pentru ca elevii să se poată recrea aici în pauze. Aceeaşi imagine de coşmar ne-a urmărit pe tot parcursul vizitei prin clădire: coridoare întunecate, prăfuite, sparte, "ornate" cu saci de ciment şi mobilier aruncat la voia întâmplări, dar şi grupuri sanitare la care tocmai s-au început lucrările. Surprinşi de echipa noastră în toiul balamucului, personalul de serviciu a negat faptul că aici, în acest şantier, s-ar putea desfăşura ore în acest an şcolar. Cu toate acestea, în sălile de clase, se desfăşurau ample pregătiri pentru a primi prichindeii, geamurile erau şterse şi perdelele gata să fie puse la locul lor. Deşi nimic din ceea ce am văzut nu sugera că aici, doar peste câteva zile, s-ar putea desfăşura ore, conducerea unităţii respective părea optimistă. "Suntem fericiţi că ni s-au alocat aproape şase miliarde de lei pentru reparaţii capitale la corpul B al şcolii noastre. Aici urmează să înveţe în două schimburi 12 clase de elevi în şase săli", ne-a precizat directoarea şcolii, Lucia Cociubei. Lucrări întârziate cu lunile Nici unităţile de învăţământ preşcolar nu par a fi mai dispuse şă-şi primească micii muşterii pe 15 septembrie. Trei luni nu au fost suficiente pentru unele firme care au câştigat licitaţia de înlocuire a instalaţiilor sanitare, a uşilor, geamurilor, a podelelor şi de reabilitare a grupurilor sanitare, să finalizeze nici pe jumătate aceste lucrări. La Grădiniţa nr. 55, holurile erau invadate de ţevi abandonate la voia întâmplării şi nici picior de lucrător. Deşi conform prevederilor contractuale, firma trebuia să înceapă lucrările încă din luna iunie, aceasta s-a apucat de lucru abia prin 20 august. Lucrărie care ar fi trebuit să fie finalizate demult stau în stand-by şi asta deoarece, conform spuselor celor doi angajaţi care bântuiau prin curtea unităţii, nimeni nu vine să le ridice stratul de bitum care le stă în cale. Când am încercat să aflăm numele firmei ai cărei angajaţi sunt, aceştia s-au codit, refuzând să-şi trădeze şeful, se pare că un oarecare domn Dragomir. "Cu siguranţă, grupurile sanitare nu vor funcţiona în perioada următoare, însă sălile de grupe sunt pregătite să-i primească pe cei 120 de copii", ne-a precizat Zorana Ungur, directoarea grădiniţei. În aceeaşi situaţie se află şi alte unităţi de învăţământ preşcolar, cum sunt Grădiniţele nr.50 şi 45, dar nu numai. Li s-a suspendat finanţarea pe termen limitat Aflat pe o arteră principală a oraşului, Colegiului Tehnic "Dimitrie Leonida" îi lipseşte prestanţa care i s-ar cuveni unei clădiri cu o veche tradiţie istorică. Faţada clădirii este o ruşine nu numai pentru şcoală, ci şi pentru oraş, dar, cu toate demersurile întreprinse de conducerea unităţii de învăţământ, Primăria Oradea a refuzat orice ajutor financiar. Singurul ajutor din partea municipalităţii orădene s-a concretizat în zugrăvirea coridoarelor şi a trei săli de clasă şi această "generozitate" s-a datorat faptului că şcoala urma să fie gazda unei olimpiade naţionale. Dar aceste lucrări au fost făcute de mântuială, deoarece, la prima ploaie, nu au întârziat ca pe tavan să reapară primele pete. De atunci, aici nu s-a mai făcut nimic, fiind invocat motivul că şcoala este revendicată de Biserica Ortodoxă. "Am fost înştiinţaţi că, până la soluţionarea problemei cu retrocedarea clădirii, nu mai primim nici un ban. Nu suntem singurul liceu care este revendicat, dar nu ştim de ce numai nouă ni se pun piedici, în timp ce alte licee aflate în aceeaşi situaţie au primit fonduri substanţiale pentru reabilitare", ne-a informat Vasile Ilinca. Starea deplorabilă a faţadei nu este singura nemulţumire a direcţiunii Colegiului. O dată cu venirea timpului rece, geamurile vechi de 26 de ani nu mai fac faţă intemperiilor vremii, holurile fiind inundate de ploaie şi zăpadă. Curtea şcolii lasă şi ea de dorit şi aceasta din cauză că firmele care au realizat lucrările de reabilitare a unui corp de clădire, CIAC şi Selina, au devastat-o. După finalizarea investiţiilor, cele două societăţi şi-au strâns catrafusele, lăsându-i pe cei 950 de liceeni fără un teren de sport şi un spaţiu pentru adunări festive. Dacă în mediul urban şcolile sunt pregătite, şi nu prea, pentru începerea noului an şcolar, ne este greu de imaginat cum cele din comunităţile rurale vor face faţă acestei provocări. Lipsa apei potabile, a celor mai elementare condiţii de igienă şi, în unele localităţi, chiar a clădirii, sunt realităţi pe care autorităţile judeţene şi locale nici acum, după 15 ani, nu au fost capabile să le soluţioneze, condiţiile precare de învăţământ nefiind nici azi o prioritate pentru acestea.