Ziua Drapelului Naţional al României a cuprins, de fapt, două zile, adică 25 şi 26 iunie. În prima zi a avut loc ceremonialul de coborîre a Drapelului Naţional de pe faţada Primăriei şi ducerea acestuia în Biserica cu Lună, unde s-a oficiat o slujbă de binecuvântare a tricolorului. A doua zi, 26 iunie, în Sala Mare a Primăriei, a avut loc un Simpozion cu tema: "Revoluţia română de la 1848 şi Drapelul Naţional". Privind în sală, am observat că trei pătrimi din cei prezenţi erau cadre militare active şi în rezervă şi retragere, veterani de război, reprezentanţi ai U.N.C.M.R.R. şi Asociaţiei judeţene "Cultul eroilor". Civili au fost vreo 15-20 de studenţi, ceea ce relevă indiferenţa impardonabilă a cetăţenilor simpli, care n-au vreme de sărbătorit simboluri, cel mult le pasă de "griji, necazuri şi nevoi". LEGITIMITATE ŞI ADEVĂR ISTORIC Spicuim din luările de cuvânt: "Steagul naţiunii a intrat în legitimitate în 1848, când s-a deschis viitorul poporului român. Marx a observat că revoluţia europeană din acest an s-a extins până la Iaşi. Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, Simion Bărnuţiu a pledat împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria, în faţa a 40.000 de români, susţinând revendicările şi idealurile de libertate şi independenţă ale acestora. În Transilvania au murit atunci 30.000 de români şi au fost arse 300 de sate, dar revoluţia română a crescut până la apogeu, prin mişcările revoluţionare care au avut loc, în primul rând, prin Avram Iancu. Revoluţia maghiară a acţionat împotriva voinţei populaţiei din Transilvania. Unii vor să tăcem asupra acestei realităţi crude, dar este pur şi simplu adevărul istoric pe care nu avem dreptul să-l eludăm! Şi să nu uităm că Drapelul tricolor flutura atunci, pe Câmpia Libertăţii pentru întâia oară!" "CEEA CE ESTE, ESTE, DE FAPT, CEEA CE DEVINE!" Prof. univ. dr. Corneliu Crăciun a vorbit despre Avram Iancu în literatura română, subliniind că personalitatea plurivalentă a acestuia a stat la baza unor opere literare, precum, de pildă, în drama ce poartă numele Crăişorului munţilor, de Lucian Blaga. "Drama ?Avram Iancu? a fost reprezentată şi la Oradea, după Unirea cu Patria-Mamă a Transilvaniei. Deşi este o piesă despre înfrângere, aceasta, toată drama trece în mit. Se induce ideea că Avram Iancu este o structură imaginată de popor, el nu moare, ci numai se transformă, spunându-se, ca o parafrază după Biblie - când Moise îl întreabă pe Dumnezeu cum să le spună evreilor despre El, i se răspunde: ?Eu sunt cel ce sunt!? - ?Ceea ce este, este, de fapt, ceea ce devine!?" "LIBERTATE SAU MOARTE!" "Idealul lui Avram Iancu a fost eliberarea populaţiei transilvănene de sub oprimarea ungurească, câştigând inimile şi simţămintele conaţionalilor săi, spunând categoric şi tranşant: ?Noi vrem eliberarea poporului român, sau moartea!?. În drum spre Viena, la 8 februarie 1850, Avram Iancu a poposit la Oradea, iar populaţia a venit în număr mare să-l vadă. Personalitatea sa avea dimensiuni europene, luptând în spirit european pentru neamul său" (lect. univ. dr. Antonio Faur). "DOCUMENTELE... OPŢIUNII" În continuare, prof. univ. dr. Viorel Faur a prezentat cartea apărută recent a prof. univ. dr. Corneliu Crăciun: "Opţiunea Maniu - contribuţii la istoria Partidului Naţional - Ţărănesc", după care, autorul a spus: "Documentele din carte, în număr de peste 300, prezintă realităţile istorice aşa cum au fost, pentru că, înainte de `89, subiectul abordat de mine a fost interzis". "PE TINE, SFÂNT DRAPEL, ÎNTOTDEAUNA TE VOM CINSTI, PRECUM PE MÂNDRUL SOARE!" După Simpozion, în Biserica (cea) cu Lună, s-a oficiat slujba de sfinţire a Drapelului Naţional, de către un sobor de preoţi, în frunte cu P.S. Sa Petroniu Sălăjanul - episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe Oradea. Apoi, Drapelul Naţional a fost adus în pas de defilare - ţinut de cele patru colţuri de către patru soldaţi -, urmat de notabilităţile municipiului şi judeţului, cadre militare şi simpli cetăţeni. În faţa Primăriei, Garda de Onoare a prezentat Onor la Drapel, după care prof. univ. dr. Viorel Faur a rostit o scurtă alocuţiune: "Astăzi slăvim drapelul României, care a fluturat pentru prima dată în Revoluţia de la 1848, având inscripţia ?Dreptate şi Frăţie?. El i-a îmbărbătat pe români în războiul pentru Independenţă din 1877, iar apoi, la Marea Unire, din 1918. Orice naţiune care se respectă trebuie să-şi cultive simbolurile naţionale. Iar ceea ce s-a întâmplat astăzi la Oradea este o dovadă convingătoare". S-a intonat Imnul de Stat, iar după ce Drapelul a fost binecuvântat de către P.S. Sa Petroniu Sălăjanul, a fost ridicat pe catarg. Toţi cei prezenţi au trăit, poate, emoţie şi mândrie în simţiri şi în cuget, după cum spune poetul (G. Rugea): "Roşu Galben şi Albastru-ntruna / Te strângem la piept cu drag şi onoare, / Pe tine, sfânt Drapel, întotdeauna / Te vom cinsti, precum pe mândrul soare!...