O piesă de mobilier unicat a fost prezentată miercuri, 17 septembrie, la Muzeul Orașului Oradea. Piesa, intrată în patrimoniul Muzeului Țării Crișurilor grație donației familiei Casian, a aparținut cărturarului ardelean Sextil Pușcariu, fiind prezentată publicului de managerul instituției, prof. univ. dr. Gabriel Moisa.

La prezentarea biroului de lucru al lui Sextil Pușcariu, alături de managerul Muzeului bihorean, au fost doamna Mariana Casian și restauratorul Precub Attila, de la secția de Arheologie și Restaurare.

„În cadrul evenimentului expozițional de astăzi vă prezentăm biroul de lucru a lui Sextil Pușcariu, o personalitate marcantă a sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, o personalitate remarcabilă a culturii române, unul dintre cei mari umaniști pe care i-a avut România, primul rector al Universității Regele Ferdinand din Cluj”, a spus în deschiderea evenimentului managerul Gabriel Moisa.

Acesta a evocat personalitatea cărturarului ardelean, după care l-a invitat pe restauratorul biroului de lucru să detalieze fazele procesului prin care biroul și-a recăpătat strălucirea de odinioară.

„La începutul sec. XX mesele de lucru, birourile constituiau piese centrale în amenajarea caselor intelectualilor, medicilor, avocaților, funcționarilor și reflectau statutul social al proprietarilor și tendințele estetice ale epocii”, a explicat restauratorul Precub Attila.

Înainte de restaurare biroul prezenta o stare de degradare avansată, constând în depuneri de praf, mucegai, slăbirea structurii masei lemnoase prin rupturi și degradări ale culorii, exfolieri de furnir și ale stratului de lac oxidat. Din piesă lipseau câteva șipci profilate, inclusiv partea superioară a biroului și anume polița cu două sertare. După aproximativ patru luni de muncă migăloasă, biroul de lucru și-a recăpătat eleganța clasică de odinioară.

Aflată în toiul pregătirilor pentru o expoziție ce urmează să fie vernisată la Baia Mare, doamna Mariana Casian a mărturisit că „mă bucur nespus că ziua de ieri începe azi, când un moment de aducere aminte creează punți între trecut, prezent și viitor. Un moment de recunoștință, de memorie a inimii, uitarea fiind un uriaș care ucide sufletul”. Donatoarea piesei de mobilier a relatat cum a ajuns acest birou în posesia familiei sale, tot printr-o donație din partea moștenitorilor lui Sextil Pușcariu. După ce câteva generații de intelectuali s-au format citind și scriind la vechiul birou, pentru a nu fi uitat și pentru a rămâne generațiilor viitoare ca un reper și o piedică în calea uitării, piesa a fost donată Muzeului Țării Crișurilor.

 

Despre exponat

Biroul de lucru al lui Sextil Pușcariu a fost donat Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal de către doamna Mariana Casian. Exponatul a ajuns în posesia domniei sale prin intermediul lui Vasile Bologa, nepotul lui Sextil Pușcariu și fondatorul Catedrei de Istoria medicinei la Universitatea din Cluj-Napoca. Profesorul a fost prieten cu părinții doamnei Mariana Casian, familia Aurora și Virgil Enătescu, cărora le-a dăruit acest birou.

„Element de mobilier de factură eclectică, biroul este confecționat din lemn de frasin (a doua parte a sec. al XIX-lea) și se înscrie în categoria mobilierului practic”, se arată în prezentarea muzeală.  

„Blatul mesei este de tip ramă cu tăblie, având în centru un panou cu catifea verde cașerată. Deasupra blatului mesei, sprijinite pe patru picioare scurte, strunjite cu elemente decorative de rotație simple, este amplasată o poliță cu două sertare la extremități și o pseudo-corniță cu un trafor curb din alt registru decorativ.

Picioarele mesei sunt strunjite cu o succesiune de toruri și au legăturile realizate cu trei tije și ele prelucrate mecanic, din același repertoriu decorativ cu picioarele.

Șildurile care acoperă închizătoarele sunt din tablă de zinc, cu registru decorativ neogotic obținute prin ștanțare”, mai arată sursa citată.

Sextil Pușcariu, scurtă biografie

Sextil Iosif Pușcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran) a fost filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român. A scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei Române) și Atlasul lingvistic român. A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hașdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României și un patriot care s-a implicat activ în Marea Unire de la 1918.

Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. A fost numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925). Din 1926 a fost profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele „Glasul Bucovinei” din Cernăuți (1918) și „Cultura” din Cluj (1924).

O umbră pe cariera lui academică o reprezintă colaborarea cu Mișcarea legionară. După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectuali ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov, în data de 7 mai 1948.

În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index.

O precizare necesară de la donator

În afișul care anunța evenimentul expozițional, Muzeul orădean afirma că piesa de mobilier a intrat „recent” în patrimoniul său, lucru lămurit ulterior de doamna Casian, care ne-a transmis că biroul a fost donat în ianuarie 2015 și nici pe departe nu era într-o stare avansată de degradare!

„Cu ocazia vernisajului de ieri (miercuri, 17 septembrie-n.r.) de la Muzeul Cetății, am rămas surprinsă de afirmația domnului restaurator Precub Attila, vis a vis de starea de degradare avansată și murdărie a biroului donat”, scrie doamna Mariana Casian. „După cum spunea o vizitatoare (profesoară) care cunoștea situația, mi-a spus revoltată «ați avut delicatețe și autocontrol» într-un moment care trebuia să rămână unul festiv, de bucurie. Da! M-am bucurat și nu contest profesionalismul dlui Precub Attila, care spre bucuria tuturor, a restaurat biroul frumos, dar nu pot fi de acord, cum se spune în popor, «să faci un bine dar să ieși rău».

Am donat bătrânul birou, vechi de peste 100 de ani, în urmă cu 10 ani, dar nicidecum, atunci, nu era în starea de degradare atât de avansată și plin de praf și mucegai, cum a afirmat restauratorul, pentru că, dacă ar fi fost așa, m-aș fi jenat să-l donez oricui, dar cu atât mai mult unui muzeu. Nu puțini erau cei care l-au văzut înainte de a-l dona”, afirmă doamna Casian, care s-a găsit astfel pusă într-o situație „atât de jenantă și neadevărată, ca și cum l-aș fi donat eu în starea de murdărie, în care a afirmat, că a găsit biroul. Regret cele întâmplate și îmi pare rău că trebuie să intervin deoarece m-am simțit jignită”, încheie doamna Casian.

Foto: MȚC