Regele Mihai a încetat din viață, azi, la ora 13.00, la reședința sa din Elveția, a anunțat Casa Regală a României. Programul funeraliilor naţionale vor fi anunţate mâine, iar înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în noua catedrală episcopală. Trupul Regelui va fi adus în ţară cu o aeronavă militară pe 13 decembrie. 

Trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I va fi depus în Holul de Onoare al Castelului Peleș, iar apoi pentru două zile în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei. Slujba de înmormântare va avea loc la Catedrala Patriarhală. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.

Pe 8 noiembrie, Casa Regală anunța că Regele Mihai - ultimul şef de stat în viaţă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial - este 'în stare de suferință', alături de el fiind principesa Margareta și principele Radu, cu ocazia marii sărbători a Sfinților Mihail și Gavriil. Nu a fost organizat niciun eveniment cu ocazia zilei onomastice. La reședință s-au aflat angajații Casei Majestății Sale detașați în Elveția și maicile de la mănăstirile din România care îl asistau pe Rege. Cu o seară înainte, pe 7 noiembrie, un trimis al mitropolitului Europei Occidentale și Meridionale, Iosif, i-a dat Regelui Mihai Sfânta Împărtășanie. Principesa Moștenitoare Margareta și principele Radu au ajuns pe 5 noiembrie în Elveția, după ce starea generală a fostului suveran se agravase și prezenta o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenței.

 

Ultimul Rege al României

Suveran al României în perioadele 1927-1930 și 1940-1947, regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921, fiul lui Carol al II-lea și al Principesei Elena a Greciei. Nici o altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol decât Regele Mihai. Istoria i-a fost potrivnică, lui și poporului său. Întâi a trebuit să lupte împotriva naziștilor, iar mai apoi împotriva comuniștilor. A fost un monarh constituțional, într-o vreme în care Europa era dominată de dictatori. 

La 20 iulie 1927 a încetat din viață regele Ferdinand de Hohenzollern. De la sfârșitul primului război mondial regele s-a aflat în conflict cu fiul său, Carol, din cauza neacceptării căsătoriei cu Zizi Lambrino, prin care se încălca neutralitatea casei regale față de elită politică romanească. Ca urmare, Carol a renunțat la tron și a plecat la Paris, fiind decăzut definitiv din drepturile de prinț moștenitor prin actul din 4 ianuarie 1926, succesiunea revenindu-i lui Mihai. 

La numai 6 ani acesta a fost proclamat rege, ca Mihai I, fiind instituită o regență de trei persoane, formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae, fratele lui Carol, și George Buzdugan. Patriarhul și Buzdugan își datorau locurile din cadrul Regenței lui Ionel Brătianu, personalitatea care domina scena politică începînd cu 1914, în timp ce Nicolae era dezinteresat de politică. Că urmare, această instituție politică nouă și provizorie care era Regența s-a aflat la început sub dominația premierului liberal. Dar Brătianu a murit la 24 noiembrie 1927, după ce emisese instrucțiuni referitoare la împiedicarea oricărei reveniri a lui Carol în țară, avînd în vedere desele sale renunțări la tron. Deși, conform Constituției, suplinea pe șeful statului, instituția Regenței a devenit din ce în ce mai lipsită autoritate, fapt speculat sistematic de presa favorabilă lui Carol, agreat și de PNȚ-ul aflat la guvernare din noiembrie 1928. Că urmare, prima domnie a lui Mihai s-a încheiat la întoarcerea în țară a tatălui său, la 8 iunie 1930, Mihai devenind apoi Mare Voievod de Alba-Iulia. Deși în urmă alegerilor din 20 decembrie 1937 niciun partid politic nu a obținut majoritatea în parlament, regele Carol II l-a numit ca prim ministru pe Octavian Goga, al cărui partid obținuse 9,2% din voturi. A fost primul pas spre instaurarea regimului autoritar al regelui, la 10 februarie 1938, cînd l-a numit că premier pe patriarhul Miron Cristea. La 27 februarie a fost modificată prin referendum nouă constituție, care consacra mutarea centrului de greutate al sistemului politic de la parlament și guvern către monarh. În acest sens, la 31 martie a fost instituționalizat Consiliul de Coroană, care anterior se întrunise în situații speciale. În sfîrșit, la 10 decembrie 1938 a fost înființat Frontul Renașterii Naționale, singură organizație politică legală, destinată susținerii monarhului. Punând capăt celor 72 de ani de regim liberal-democratic, formula regimului personal al regelui Carol II nu a reușit să rezolve gravele probleme interne și externe cu care se confruntă România, fiind înlocuit de un regim militar, în septembrie 1940.

La 6 septembrie 1940 noul rege, Mihai I depune jurământul de credință, după lui Carol al II-lea. În perioada dictaturii militare exercitate de Ion Antonescu (5 septembrie 1940 – 23 august 1944), regele Mihai I joacă un rol secundar în viață politică. Pe 24 ianuarie 1945 Regele Mihai, adresează președintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt, o scrisoare în care se declară îngrijorat pentru soarta țării, dată fiind atitudinea reprezentanților sovietici și solicită o acțiune americană. Pe 6 martie 1945, regele acceptă guvernul Groza. În prezența regelui, a primului ministru și a altor miniștri se sărbătorește la Cluj, pe Câmpia Libertății, reîntegrarea României. În 1945 regele este decorat cu ordinul “Victoria”, cea mai inaltă decorație de război sovietică. A mai fost decorat cu “Legiunea de merit” de către SUA. Regele cere demisia guvernului Groza în august 1945. Petru Groza refuză să demisioneze, iar Regele cere intervenția marilor puteri.

În 30 decembrie 1947, regele Mihai I este forțat să abdice. În aceiași zi, Adunarea Deputaților abrogă constituțiile din 1866 și 1923 și proclamă România republică, sub denumirea de Republică Populară Romană. 

Plecat din țară, în iunie 1948 se căsătorește cu Regina Ana a României, principesă de Bourbon-Parma, cu care are cinci fiice. Se stabilește la Lausanne în 1949 și apoi în Marea Britanie, între 11950 și 1956, unde înființează o fermă și un atelier de tâmplărie. Familia se întoarce în Elveția, la Versoix, unde locuiește peste 45 de ani. Regele înființează o companie de electronice și automatizări, pe care o vinde în 1964 și urmează cursuri de broker pe Wall Street.

După revoluția din decembrie 1989, Mihai încearcă să intre în țară, dar autoritățile nu îi permit acest lucru. Revine în 1992, de Paști, când este întâmpinat de peste un milion de persoane. I se interzice accesul pentru următorii cinci ani, un episod fiind cel „al vizelor” din octombrie 1994, de pe aeroport.

După instalarea Guvernului Ciorbea, primește viză și un buletin de identitate românesc, la 21 februarie 1997.

Este împuternicit de președintele României, Emil Constantinescu, să devină avocatul tării pentru NATO: în martie 1997, ține un discurs în favoarea intrării României în NATO, la Institutul Regal de Studii Strategice din Londra. După 2001, primește din partea Guvernului PSD decizia de retrocedare a domeniului de la Savârșin și Palatul Elisabeta drept reședința a Casei Regale. În octombrie 2004, Guvernul a propus, printr-un proiect de lege aprobat, plata unei despăgubiri bănești de 30 milioane euro către regele Mihai I, pentru imobile nerestituite acestuia, aparținînd Domeniului Peleș, precum și pentru bunurile din dotarea acestora. Executivul a mai decis restituirea în natură a imobilului "Casa Cavalerilor", aprobând, totodată, că fostul suveran, principesa Margareta și principele Radu să aibă drept de folosință asupra Palatului Elisabeta, pe durată vieții lor.

Fostul suveran putea folosi și castelele Peleș, Pelișor și Foișor- care au rămas în patrimoniul statului - pentru organizarea unor evenimente deosebite.

Urmează o perioadă firească, cu Regele și membrii familiei regale prezenți în viața publică și culturală a țării. Un punct culminant este discursul regelui din Parlament, din 25 octombrie 2011, când a enumerat câteva valori fundamentale pe care niciun popor nu trebuie să le uite: libertatea, identitatea şi demnitatea. Din pricina unor probleme de sănătate, Regele Mihai a fost nevoit să se retragă din viața publică în anul 2016.

 

Un discurs istoric

25 octombrie 2011 a fost momentul în care Regele Mihai I s-a adresat Parlamentului României. A fost un discurs istoric, în care Regele a vorbit despre valori fundamentale de la care un neam n-ar trebui niciodată să abdice: libertatea, identitatea şi demnitatea.

Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României, la data de 25 octombrie 2011:

“Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crize.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre. 
Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, 
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: 
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. 
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. 
Aşa să ne ajute Dumnezeu! 
Mihai R" 
Discursul este disponoibil și aici
https://www.youtube.com/watch?v=XwGdw8724I0&t=46s