Acum 65 de ani se dădeau ultimele lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial pe pământ românesc. Pe 25 octombrie era eliberată ultima localitate din vestul ţării rămasă sub ocupaţie străină. Momentul a fost speculat de-a lungul timpului, existând bănuieli că şefii Armatei ar fi ales premeditat atacul decisiv pentru a coincide cu ziua de naştere a regelui Mihai I. În acelaşi timp, însă, Basarabia şi nordul Bucovinei rămâneau sub cizma sovietică „eliberatoare". Alegerea Zilei Armatei Române pe 25 octombrie a fost încă de la început controversată, iar propaganda comunistă a bătut monedă pe biruinţa în lupta "antifascistă", trecând sub tăcere războiul şi pierderile din est. În tradiţia militară românească nu a existat o dată anume pentru sărbătorirea Armatei în ansamblul ei, după cum nici alte ţări nu au avut o astfel e sărbătoare.

 

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, Armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului. După ce Carol I a devenit Regele României la 10 mai 1886, această dată a devenit Ziua Naţională a Regatului României. Regele fiind comandantul ei suprem, Armata Regală participa anual la manifestări. După Primul Război Mondial, sărbătoarea Înălţării Domnului a devenit şi Ziua Eroilor, momentul respectiv fiind asimilat în percepţia opiniei publice drept Ziua Armatei.

Dacă armata ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară stabilită prin lege, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24 mai 1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă, prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17 aprilie 1931. În martie 1948, odată cu înstăpânirea comunistă şi reorganizarea Armatei după modelul sovietic, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind reluat abia în anul 1994.

 

O moştenire comunistă

 

În ţara noastră, pe 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr. 125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca "Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.". Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" din prizonieri de război români, devenind, astfel, "sâmburele" viitoarei "Armate Populare" din România. Timp de opt ani sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.

În 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată existenţa lor. Ideea după care întreaga armată română îşi avea "sâmburele" în Divizia "Tudor Vladimirescu" devenea astfel de domeniul trecutului.

În anul 1958 trupele sovietice părăsesc România şi, la numai un an, prin Decretul 381 din 1 octombrie, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe 25 octombrie, fără a se face vreo referire explicită la motivul acestei alegeri. Oricum, riscul asumat era destul de mare, pentru că se puteau asocia faptele de arme cu ziua de naştere a regelui Mihai, născut tot în aceeaşi zi.

Lăsând la o parte arsenalul de fraze patriotarde folosite cu acest prilej, 25 octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Teritoriul a intrat însă automat sub administraţie sovietică, fiind retrocedat României abia pe 9 martie 1945, la câteva zile după instalarea guvernului dr. Petru Groza.

 

Speculaţii în jurul datei

 

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost opera camarilei regale şi a regelui Mihai I. Generalul Constantin Sănătescu, cel care l-a arestat pe Ion Antonescu, şi generalul Gheorghe Mihail, au fost cei mai apropiaţi colaboratori ai regelui, aripa militară a complotiştilor. Sănătescu a devenit prim-ministru, iar generalul Mihail a fost numit şeful Marelui Stat Major al Armatei Române. De la cei doi generali au izvorât mai apoi suspiciunile că eliberarea teritoriului în vest a fost "planificată" pentru a-i face un cadou inedit regelui. "Este pur şi simplu o coincidenţă", spune col.(r) dr Constantin Moşincat. "Înaintarea Diviziei 11 Infanterie în nord-vestul ţării s-a petrecut în contact direct cu inamicul, în lupte continue, pe ploi şi vreme rea. Era imposibil pentru cineva să organizeze evenimentele de pe front în aşa fel încât eliberarea ultimei localităţi româneşti aflată sub stăpânire străină să coincidă cu ziua regelui".