Partidul Libertăţii (PVV), formaţiunea de extremă dreaptă condusă de Geert Wilders, s-a clasat pe primul loc la alegerile parlamentare de miercuri din Olanda, obţinând conform sondajelor la ieşirea de la urne 36 din cele 150 de mandate de deputat, informează agenţiile internaţionale de presă.

Pe locul al doilea sunt social-democraţii fostului comisar european Frans Timmermans, care vor avea 25 de parlamentari. VVD, partidul liberal al premierului Mark Rutte, a pierdut zece locuri în parlament şi va mai avea doar 24, iar noul partid de centru NSC va avea probabil 20 de deputaţi.

Rămâne de văzut dacă PVV va reuşi să reunească o coaliţie majoritară în jurul programului său antieuropean, antiislamic şi antiimigraţie.

În campania electorală, Wilders nu a mai fost la fel de virulent împotriva musulmanilor ca în trecut; unii analişti chiar l-au numit „Geert Milders" (Geert cel moale), remarcă AFP. El a insistat mai mult asupra unor probleme cum ar fi costul vieţii, iar principalele sale propuneri sunt suspendarea dreptului la azil şi un referendum privind apartenenţa Olandei la Uniunea Europeană.

„Odată cu reducerea afluxului de azilanţi şi a imigraţiei către Olanda, se va reduce şi islamizarea ţării noastre", a explicat liderul extremei drepte, insistând că „Olanda nu este o ţară islamică: nu vrem şcoli musulmane, Coranuri şi moschei".

În privinţa dreptului la azil, PVV propune o derogare de la reglementările europene.

Intenţia partidului este de a relua controalele la frontiere şi de a le interzice accesul celor care încearcă să treacă din ţări vecine considerate „sigure". Imigranţii ilegali ar urma să fie arestaţi şi expulzaţi, iar sirienilor trebuie să li se retragă permisele de azil temporar deoarece „anumite părţi din Siria sunt acum sigure". Refugiaţilor care pleacă în vacanţe în ţările lor de origine ar putea rămâne fără permisele de şedere temporară în Olanda.

Programul PVV include şi introducerea unui permis de muncă pentru cetăţenii din UE care doresc să se angajeze în Olanda.

În general, partidul cere pentru Olanda „suveranitate", „responsabilitatea propriei monede" şi a frontierelor şi respinge „orice formă de uniune politică" europeană, considerând UE „o instituţie care îşi revendică tot mai multe puteri, acaparează banii contribuabililor şi ne impune dictate".

O propunere radicală este şi un „referendum obligatoriu despre Nexit" - retragerea Olandei din Uniunea Europeană. Până atunci, Olanda trebuie să fie beneficiar net al fondurilor europene, nu contributor net ca în prezent.

Partidul lui Wilders se opune oricărei extinderi a UE şi insistă asupra dreptului de veto la Bruxelles.

Anti-europenismul PVV merge până la ideea eliminării drapelelor Uniunii Europene de pe sediile instituţiilor guvernamentale. „Aici este Olanda. Aici se arborează doar drapelul naţional", scrie în programul partidului.

În politica externă, „principiul nostru director este următorul: să acţionăm în interesul Olandei şi al olandezilor. Ţara noastră înainte de orice", arată documentul.

PVV se proclamă „un mare prieten al singurei democraţii veritabile din Orientul Mijlociu: Israelul" şi promite întărirea relaţiilor bilaterale, inclusiv prin mutarea ambasadei olandeze la Ierusalim. Wilders s-a angajat şi să închidă reprezentanţa diplomatică de la Ramallah, unde se află sediul Autorităţii Palestiniene. Extremiştii intenţionează să rupă relaţiile diplomatice ale Olandei cu toate statele care aplică Sharia, legea islamică, în care deputaţii olandezi au fost ameninţaţi cu moartea.

Schimbările climatice şi creşterea nivelului mărilor ca urmare a încălzirii globale nu reprezintă o problemă, potrivit PVV. „De zeci de ani ni se induce teama faţă de schimbările climatice. Nu mai trebuie să ne temem", scrie în manifestul partidului, care susţine că inginerii hidrotehnicieni olandezi sunt cei mai buni din lume şi înaintarea apelor mării nu este un motiv de panică.

Mai mult, partidul cere creşterea producţiei de petrol şi gaze din Marea Nordului, menţinerea în funcţiune a centralelor electrice pe cărbune şi gaz, fiind totodată pentru construcţia rapidă a unor noi centrale nucleare.