Astronauții suferă pierderi osoase „semnificative” în timpul misiunilor spațiale, ceea ce ridică îngrijorări pentru viitoarele călătorii pe Marte. Studiul e realizat de un grup de cercetători care a dezvăluit impactul devastator pe care călătoriile în spațiu îl au asupra scheletului uman.

Cercetarea a constatat că astronauții aflați într-o misiune de șase luni suferă o pierdere osoasă echivalentă cu două decenii pe Pământ, călătoria în spațiu exercitând, de asemenea, presiune asupra sistemului cardiovascular și crescând expunerea la radiații, arată studiul citat de Sky News. Doar aproximativ jumătate din pierderea osoasă a fost recuperată la un an de la întoarcere, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la viitoarele misiuni pe Marte și pe Lună. Misiunile spațiale mai lungi au dus la o pierdere osoasă mai mare și la o probabilitate redusă de recuperare. Pierderea osoasă apare din cauza lipsei de gravitație în spațiu, unde oasele care suportă de obicei greutatea pe Pământ sunt lipsite de acest factor.

Studiul a fost realizat pe 17 astronauți - 14 bărbați și trei femei cu o vârstă medie de 47 de ani - care au zburat la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) în ultimii șapte ani.

Membrii echipajului proveneau de la agenția spațială americană NASA, de la agențiile spațiale canadiană și europeană și de la Agenția japoneză de explorare aerospațială.

Aceștia au lucrat cu o echipă de cercetare condusă de Leigh Gabel, profesor la Universitatea din Calgary, timp de un an după ce s-au întors pe Pământ.

Nouă membri ai echipajului au suferit pierderi permanente de densitate minerală osoasă după ce au petrecut între patru și șapte luni în misiunile spațiale.

„Astronauții au suferit pierderi osoase semnificative în timpul zborurilor spațiale de șase luni, pierderi pe care ne-am aștepta să le vedem la adulții mai în vârstă pe parcursul a două decenii pe Pământ, iar aceștia au recuperat doar aproximativ jumătate din această pierdere după un an la întoarcerea pe Pământ”, a declarat profesorul Gabel cu privire la cercetarea publicată în revista Scientific Reports.

„Ceea ce este inedit la acest studiu este că i-am urmărit pe astronauți timp de un an după călătoria lor în spațiu pentru a înțelege dacă și cum se recuperează osul”.

Agențiile spațiale trebuie să îmbunătățească contramăsurile, cum ar fi exercițiile fizice și alimentația, în încercarea de a preveni pierderea de os, a avertizat profesorul Gabel.

Exercițiile fizice în timpul zborului, inclusiv antrenamentul de rezistență pe ISS, s-au dovedit a fi cruciale pentru prevenirea pierderii osoase și musculare, a constatat studiul.

Astronauții care au efectuat mai multe exerciții de ridicare a greutăților în comparație cu rutina lor obișnuită de exerciții fizice pe Pământ au avut mai multe șanse să recupereze osul după o misiune.

Astronauții au pierdut în medie 2,1% densitate redusă în osul inferior al piciorului, tibia, și 1,3% rezistență osoasă redusă.

„În timpul zborului în spațiu, structurile osoase fine se subțiază și, în cele din urmă, unele dintre tijele osoase se deconectează unele de altele”, a declarat profesorul Gabel.

„Odată ce astronautul se întoarce pe Pământ, conexiunile osoase rămase se pot îngroșa și întări, dar cele care s-au deconectat în spațiu nu pot fi reconstruite, astfel încât structura osoasă generală a astronautului se modifică permanent”.

Cercetarea a constatat, de asemenea, că sistemul cardiovascular este, de asemenea, afectat de călătoriile în spațiu.

„Fără ca gravitația să tragă sângele spre picioare, astronauții experimentează o schimbare de fluid care face ca mai mult sânge să se adune în partea superioară a corpului”, a declarat profesorul Gabel. „Acest lucru poate afecta sistemul cardiovascular și vederea”.