După cum bine cunosc cititorii noştri, prin Legea 260 din 2008 publicată în Monitorul Oficial al României numărul 635 din data de 15.10.2013, a fost introdusă în legislaţia naţională obligaţia proprietarilor de locuinţe de a încheia poliţe de asigurare împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor.

 

Acest act normativ a fost modificat în mod succesiv prin diverse alte acte normative.

Astfel, după cum stabilesc prevederile articolului 3 din Legea 260 din 2008, obligaţia de a încheia contractul de asigurare împotriva dezastrelor naturale revine atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice pentru toate construcţiile cu destinaţia de locuinţă, înregistrate cu această destinaţie în evidenţele organelor fiscale, din mediul urban sau rural, aflate în proprietatea acestora şi pentru care s-a păstrat în fapt destinaţia de  locuinţă.

Pentru locuinţelor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale obligaţia de a încheia contractul de asigurare revine persoanelor ori autorităţilor desemnate, să le administreze – articolul 3 aliniatul 2 Legea 260 din 2008.

Pentru locuinţa care face obiectul unui contract de leasing financiar, încheierea contractului de asigurare este în sarcina locatorului - articolul 3 aliniatul 3 Legea 260 din 2008.

Pentru locuinţele deţinute de către persoanele fizice care beneficiază de ajutor social, pentru aceste locuinţe contractul de asigurare se încheie de către proprietar, însă plata primelor de asigurare se face de către agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială - articolul 3 aliniatul 4 Legea 260 din 2008.

În cazul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă aflate în coproprietate, se va încheia câte un contract de asigurare obligatorie pentru fiecare locuinţă în parte, urmând ca, prima de asigurare să fie plătită pe fiecare locuinţă în parte - articolul 3 aliniatul 5 Legea 260 din 2008.

Legiuitorul exclude de la obligaţia de a face obiectul unui contract de asigurare împotriva dezastrelor naturale anexele, dependinţele, dotările şi utilităţile care nu sunt legate structural de clădirea în care este situată locuinţa asigurată şi nici bunurile din interiorul locuinţei (acestea pot să facă obiectul unor contracte de asigurare suplimentare).

De asemenea, legiuitorul a stabilit în mod expres faptul că; „Societăţile de asigurare nu pot încheia asigurări facultative pentru acea locuinţă care nu are încheiată în prealabil o asigurare obligatorie PAD; sunt exceptate în acest caz locuinţele situate în clădiri încadrate în categoria I de risc seismic” – articolul 3 aliniatul 9 Legea 260 din 2008.

Extrem de important este faptul ca poliţa obligatorie de asigurare pentru dezastre naturale nu acoperă decât daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de manifestare a dezastrului natural, ca efect direct sau indirect al producerii riscurilor asigurate – articolul 6 Legea 260 din 2008.