Începând cu articolul precedent am început o trecere în revistă a noutăţilor legislative aferente contractului de transport aşa cum sunt ele reglementate de noul Cod civil.

Prezentul articol va păstra aceiaşi tendinţă şi vom supune atenţiei cititorilor noştrii o nouă serie de noutăţi legislative în aceiaşi materie a contractului de transport.

Astfel, conform articolului 1969 Cod civil, transportul trebuie să fie efectuat în cadrul termenului stabilit de către părţi (de exemplu menţiunile prevăzute pe diversele pagini de internet cu privire la livrarea unui bun în termen de 24-48 de ore, este un termen care obligă transportatorul), iar în lipsa determinări  termenului se va ţine seama de eventualele practici dintre părţile contractului, uzanţele aplicate la locul de plecare, ori potrivit diverselor împrejurări (de exemplu felul transportului).

Neexecutarea transportului în termenul fixat de către părţi va da naştere dreptului destinatarului, ori expeditorului să solicite eventuale despăgubiri de la transportator, în măsura în care s-au produs prejudicii.

De asemenea conform articolului 1984 din cadrul Codului civil transportatorul răspunde şi de prejudiciul cauzat prin pierderea totală sau parţială a bunurilor transportate ori de deteriorarea parţială ori totală a bunurilor transportate.

Însă, pentru a se putea solicita răspunderea transportatorului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a alterării bunurilor este necesară în primul rând constatarea existenţei alterării şi în al doilea rând aducerea la cunoştinţa transportatorului într-un anumit termen a acestor deficienţe.

Astfel, conform articolului 1994 aliniatul 1 din cadrul Codului civil, în măsura în care destinatarul face recepţia bunurilor fără rezerve, acesta din urmă nu mai poate să solicite eventuale despăgubiri de la transportator pentru pierderea parţială, deteriorarea ori alterarea bunurilor transportate sau din nerespectarea termenului de efectuare a transportului.

Cu toate acestea legiuitorul a stabilit şi unele excepţii, în cadrul articolului 1994 aliniatul 2 din cadrul Codului civil, unde se arată faptul că în măsura în care deficienţele nu puteau să fie descoperite la momentul preluarii bunurilor, expeditorul poate să pretindă despăgubiri de la transportator, numai dacă l-a informat pe acesta în termen de 5 zile de la primirea bunului ori în termen de 6 ore de la primirea bunului în cazul bunurilor perisabile.

Despăgubirile pe care transportatorul este obligat să le suporte cuprind, după cum stabilesc prevederile articolului 1985 Cod civil, valoarea reală a bunurilor pierdute ori a părţilor pierdute din bunurile transportate, iar în caz de alterare sau deteriorare a bunurilor, valoarea despăgubirilor va cuprinde scăderea de valoare.

Dispoziţiile legale, mai precis articolul 1985 aliniatul 3 Cod civil, stabilesc şi ceea ce se înţelege prin valoarea bunurilor, mai precis valoarea reală de la momentul predării şi de la locul unde se face predarea.