Continuând subiectul abordat săptămâna trecută, prin prezentul articol, ne vom ocupa de problema dovedirii cotelor de contribuţie deţinute de către concubini, asupra bunurilor dobândite în perioada concubinajului.

Problema care trebuie abordată este una delicată, de multe ori existând situaţii în care două persoane, după o lungă perioadă de concubinaj, ajung să pună capăt acestei relaţii şi în mod inevitabil se ajunge la discuţii cu privire la bunurile dobândite în această perioadă. Vechea legislaţie, mai precis cea cuprinsă în cadrul Codului civil de la 1864 şi cea cuprinsă în cadrul Codului familiei, era una restrictivă, chiar lacunară, situaţia concubinilor nefiind una reglementată legal. Bunurile dobândite de către concubini în perioada concubinajului erau considerate ca aparţinând amândurora, aceştia deţinând un drept de coproprietate pe cote părţi, iar problema dificilă ţinea de dovedirea cotei deţinute de fiecare, aceasta în ipoteza fericită, în care pe actele de dobândire erau trecuţi ambii concubini. După cum spuneam în cadrul articolului de săptămâna trecută, legislaţia actuală a îmbunătăţit mult legislaţia veche, recunoscând concubinilor posibilitatea de dobândire a dreptului de proprietate în devălmăşie (668 aliniatul 2 Cod civil). Este adevărat faptul că acest text de lege face referire la dobândirea dreptului de proprietate în devălmăşie prin intermediul unui act juridic, aceasta fiind o ipoteză mult mai largă decât cea a bunurilor dobândite de către concubini, însă de fiecare dată când concubinii vor dobândi un bun, pentru protecţia drepturilor deţinute de către ambii, este indicat ca pe contractul de dobândire (contract de vânzare-cumpărare, contract de schimb, contract de întreţinere etc.) să apară menţionaţi ca şi dobânditori ambii. Aceasta este condiţia minimă pe care concubinii trebuie să o îndeplinească, pentru a fi siguri că, într-o eventuală ipoteză în care se va discuta dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul concubinajului, toate bunurile dobândite să facă obiectul discuţiei. Odată îndeplinită această minimă condiţie, cu privire la dobândirea bunurilor de către concubini, într-un eventual partaj, se vor aplica regulile de la comunitatea legală de bunuri. Aşadar, va fi aplicabilă prezumţia privind cotele de dobândire, reglementată în cadrul Codului civil la articolul 339, mai precis bunurile dobândite de către concubini vor fi considerate ca fiind dobândite în cota egală de 50%-50%, cu menţiunea că oricare dintre concubini va avea posibilitatea să dovedească o cotă de contribuţie mai mare.

După cum se poate constata, progresul legislativ ţine, aşadar, de recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit în devălmăşie de către concubini şi nu a dreptului de coproprietate pe cote părţi, în acest din urmă caz nefiind aplicabilă prezumţia privind cotele de dobândire în proporţie de 50%-50%.