În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1047 din 9 noiembrie 2020, a fost publicată Decizia nr. 16/2020,  pronunțată de către Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind admiterea examinării sesizării formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin această decizie instanța supremă a dispus: „Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 31 coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la dată constatării contravenției, curge de la dată terminării în fapt a construcției”.

Această decizie este una obligatorie și soluționează în mod definitiv la nivelul jurisprudenței naționale problema juridică aferentă aplicării prescripției extinctive a răspunderii contravenționale pentru contravențiile constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată.

Instanța supremă a stabilit faptul că acest termen de prescripție extinctiv a răspunderii contravenționale curge de la data terminării în fapt a construcției de către autorul acesteia.

Așadar, momentul constatării faptei contravenționale de către organul constatator nu are niciun fel de relevanță din punct de vedere juridic, pentru a se reține de către instanța de judecata îndeplinirea termenului de prescripție extinctiv al răspunderii contravenționale, reclamantul trebuie în fata instanței de judecată să facă dovada cu martori, inclusiv, a momentului la care a finalizat construcția.

O astfel de strategie procesuală va duce la pronunțarea unei soluții favorabile de către instanța de judecată, pentru  reclamant, atât timp cât momentul finalizării  construcției  se situează la cel puțin 3 ani distanță de momentul constatării faptei contravenționale, acesta fiind termenul de prescripție extinctiv reglementat în mod special de prevederile articolului 31 din Legea 50 din 1991.