Nu odată am subliniat în cuprinsul diferitelor teme dezbătute în cadrul acestei rubrici faptul că un contract de vănzare-cumpărare care are ca  obiect un bun imobil trebuie să îmbrace forma autentică, mai precis trebuie să fie autentificat de către un notar public.

Această cerinţă este una obligatorie, prevederile art. 888 din cadrul actualului Cod civil evidenţiind faptul că „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitive, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”. Raportându-ne la această prevedere legală, putem să observăm care este consecinţa inexistenţei formei autentice a contractului de vânzare-cumpărare, mai precis nu vom putea să înscriem în cartea funciară dreptul de proprietate achiziţionat. Însă consecinţele nu se rezumă la o simplă încheiere prin care se refuză înscrierea în cartea funciară, ci ele sunt mult mai grave şi ajungem la această concluzie în momentul în care analizăm prevederile art. 885 din cadrul actualului Cod civil, unde se prevede faptul că „sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea”. Aşadar, după ce în prealabil am lecturat şi această prevedere legală, observăm faptul că, deşi a fost încheiat un contract de vănzare-cumpărare sub semnătură privată (de mână cum mai este cunoscut în limbajul justiţiabilului) şi a fost plătit preţul aferent bunului imobil pe care am dorit să îl achiziţionăm, nu putem să îl dobândim, transferul dreptului de proprietate nu s-a produs şi nu se poate produce. Această neconformitate poate să fie îndreptată, existând în acest sens două modalităţi de acţionare, care au în vedere atitudinea părţilor contractante. În ipoteza în care există înţelegere şi colaborare între cumpărător şi vânzător, aceştia se pot prezenta la notarul public în vederea încheierii contractului în forma autentică, iar cu acest nou contract de vânzare-cumpărare se vor putea efectua formalităţile de înscriere în cartea funciară. În ipoteza în care lipsește înţelegerea şi colaborarea între cumpărător şi vânzător (de exemplu vânzătorul nu mai dorește să perfecteze contractul, considerând că prețul primit este mult prea mic) actualul Cod civil stabilește în cadrul art. 1669 - „când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite”. Acest text legal generează unele discuţii faţă de preambulul prezentului articol juridic, care din lipsă de spaţiu vor fi lămurite în cadrul următorului număr aferent rubricii juridice.