Contractele de credit şi problemele juridice generate de către acestea au fost pe agenda juridică, sunt pe agenda juridică şi se pare că vor fi pe agenda juridică a instanţelor de judecată şi în viitor.

 

Curtea de Justiţie Europeană, în data de 23 aprilie 2026 a pronunţat Decizia în cauza C-744/24 P.W. împotriva Bank Polska Kasa Opieki S.A, care a avut ca şi obiect pronunţarea unei decizii preliminare prin care să interpreteze prevederile cuprinse în cadrul „Articolului 3 literele (g) și (j) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021, coroborat cu articolul 10 alineatul (2) din această directivă”.

Până aici, textul Deciziei C-744/24 este extrem de tehnic şi justiţiabilul care nu are cunoştinţe de specialitate nu îl înţelege, însă ce este extrem de important este felul în care au fost interpretate aceste prevederi legale, în sensul că aceste prevederi „se opune includerii în contractele de credit pentru consumatori a unor clauze care prevăd aplicarea ratei dobânzii nu numai pentru valoarea totală a creditului, ci și pentru sumele alocate plății costurilor legate de acest credit și care țin, ca urmare a acestui fapt, de costul total al creditului pentru consumatori” .

Decizia, deşi este una pronunţată în cadrul unei proceduri care vizează o cerere trimisă de o instanţă de judecată din Polonia, este cu aplicabilitate directă şi imediată, chiar obligatorie şi pentru instanţele de judecată naţionale şi de o importanţă crucială.

Instituţiile financiare nu vor putea să aplice dobânda contractuală decât cu privire la sumele de bani trase de către consumator şi deci nu vor putea să aplice dobândă contractuală pentru alte costuri care sunt generate de încheierea contractului de credit, cum ar fi costurile aferente poliţei de asigurare.

CJUE reţine în cadrul considerentelor următoarele argumente:

  • trebuie arătat că, din moment ce noțiunea de „valoare totală plătibilă de către consumator” este definită ca fiind „suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumatori”, rezultă că noțiunile de „valoare totală a creditului” și „cost total al creditului pentru consumatori” se exclud reciproc și că, prin urmare, valoarea totală a creditului nu poate include niciuna dintre sumele care intră în costul total al creditului pentru consumatori – paragraf 53.
  • nu se pot include nici în valoarea totală a creditului, nici în valoarea tragerii, niciuna dintre sumele destinate să onoreze angajamentele convenite în temeiul creditului, precum costurile administrative, dobânzile și comisioanele și orice alt tip de costuri pe care consumatorul este obligat să le achite – paragraf 57.
  • Acest lucru este valabil și pentru cheltuielile cu asigurarea care au fost calificate de instanța de trimitere drept costuri ale creditului altele decât dobânzile – pragraf 58.