În data de 22 iunie 2026, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul  Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legal constituit, a pronunțat Decizia de Dezlegare a unor Chestiuni de Drept cu nr. 75 din 2026 prin care a stabilit faptul că: „a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2236/118/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: Sesizarea instanţei penale cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei nu echivalează cu trimiterea în judecată şi, prin urmare, nu constituie temei pentru suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.”

Această decizie este una obligatorie pentru întreg sistemul de drept naţional, prin raportare la prevederile art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prin această decizie a fost dată o interpretare obligatorie prevederilor cuprinse în cadrul art. 513 alin. 1 lit. l din cadrul Codului administrativ care subliniază faptul că: „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: l) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 465 lit. h” (de menţionat faptul că infracţiunile la care face referire art. 465 lit. h Codul administrativ sunt: „infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice”).

Conform acestor prevederi legale, raportul de serviciu era suspendat de drept în ipoteza în care funcţionarul public era trimis în judecată pentru săvârşirea unor presupuse infracţiuni, felul infracţiunilor l-am detaliat anterior nu vom reveni.

Supendarea de drept a raportului de serviciu ducea la suspendarea obligaţiilor contractuale reciproce a ambelor părţi.

Prin această decizie  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a evidenţiat faptul că ipotezele reglementate de către legiuitor sunt limitativ stabilite, la acestea nu se poate adăuga, astfel că în momentul în care raportul de serviciu este suspendat ca urmare a sesizării instanţei de judecată cu un acord de recunoaştere a vinovaţiei, este încălcat principiul strictei interpretări a legii.