Nu mai este de actualitate faptul că, în data de 25 mai 2018, în cadrul Monitorului Oficial al României a fost publicat Regulamentul nr. 679 din 24 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, act normativ care a produs consecinţe juridice importante în această materie.

Unul dintre drepturile reglementate de Regulamentul nr. 679 din 24 aprilie 2016, vizează aşa-zisul drept de a fi uitat.

Reglementarea acestui drep o regăsim în cadrul articolului 17, care stabileşte faptul că - “Persoana vizată are dreptul de a obţine din partea operatorului ştergerea datelor cu caracter personal care o privesc, fără întârzieri nejustificate, iar operatorul are obligaţia de a şterge datele cu caracter personal fără întârzieri nejustificate”.

Aşadar, suntem în prezenţa unui drept absolut, care poate să fie exercitat de către persoana fizică şi căruia îi corespunde o obligaţie corelativă imperativă din partea operatorului de a şterge datele cu caracter personal prelucrate, în ipoteza în care: datele cu caracter personal nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate sau prelucrate (art. 17 alin. 1 lit. a); persoana vizată îşi retrage consimţământul pe baza căruia are loc prelucrarea şi nu există niciun alt temei juridic pentru prelucrarea (art. 17 alin. 1 lit. b); persoana vizată se opune prelucrării şi nu există motive legitime care să prevaleze în ceea ce priveşte prelucrarea (art. 17 alin. 1 lit. c); datele cu caracter personal au fost prelucrate ilegal (art. 17 alin. 1 lit. d); datele cu caracter personal trebuie şterse pentru respectarea unei obligaţii legale care revine operatorului în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sub incidenţa căruia se află operatorul (art. 17 alin.1 lit. e); datele cu caracter personal au fost colectate în legătură cu oferirea de servicii ale societăţii informaţionale (art. 17 alin. 1 lit. f). La nivelul jurisprudenţei CEDO, această instanţă a stabilit faptul că - “articolul 12 litera (b) și articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că, pentru respectarea drepturilor prevăzute de aceste dispoziții și în măsura în care condițiile prevăzute de acestea sunt îndeplinite efectiv, operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită” (Cauza C-131/12, Google Spain și Google, hotărârea din 13 mai 2014, paragraf 88).