Raporturile de muncă au o reglementare specială cu caracter general cuprinsă în cadrul Codului muncii care reglementează în detaliu drepturile şi obligaţiile angajatului şi a angajatorului.

 

Cu toate acestea, caracterul complex al acestor raporturi juridice specifice dreptului muncii, au impus ca legiuitorul să adopte diferite acte normative cu caracter special, care să ofere o reglementare juridică pentru aspecte cu caracter special, iar un astfel de act normativ este şi Legea 167/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.

Acest act normativ a introdus o reglementare specială care viza hărţuirea la locul de muncă, problemă care apare din ce în ce mai frecvent.

Astfel, cu titlul general actul normativ stabilea faptul că: „Constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia” – art. 5 indice 1 Legea 167/2020.

De asemenea, acelaşi act normativ stabileşte faptul că: „Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă” – art. 5 indice 2 Legea 167/2020.

Recent printr-o decizie de speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că pot să reprezinte acţiuni de hărţuire a unui angajat  pot să reprezinte „sancţionarea sa în mod repetat şi nelegal, la îndepărtarea sa din şedinţe, la excluderea de la activităţile specifice funcţiei de pădurar, izolarea de către colegi, prezentarea sa ca fiind un salariat problemă, subevaluarea profesională, omisiunea stabilirii unei fişe concrete a postului care să respecte exigenţele legale, salarizarea discriminatorie în raport de decizia civilă nr. 4967/14.11.2018 şi înlăturarea de la anumite beneficii de care se bucurau alţi salariaţi din cadrul instituţiei, acţiuni care, potrivit afirmaţiilor pârâtului, au adus atingere onoarei, reputaţiei şi dreptului său la imagine, au condus la blocarea dezvoltării profesionale şi a accesiunii sale în carieră precum şi la izolarea sa în colectiv, crearea unei stări permanente de stres, limitarea atribuţiilor şi împiedicarea exercitării funcţiei de pădurar în acord cu competenţele sale” – decizia civilă nr. 57 din 27 ianuarie 2026.