După cum spuneam săptămâna trecută, legea contenciosului administrativ, mai precis Legea 554 din 2004, a fost modificată, la data de 25 iulie 2018 prin Legea 212 din 2018, act normativ care a fost publicat în cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, cu numărul 658 din data de 30 iulie 2018.

Prin aceste modificări legiuitorul a dorit să accelereze soluţionarea litigiilor care ţin de contenciosul administrativ. Astfel, o altă modificare menită să accelereze soluţionarea litigiilor, vizează inaplicabilitatea prevederilor articolului 200 şi 201 din cadrul Codului de procedură civilă, în materia litigiilor care au ca şi obiect contenciosul administrativ. Prevederile articolului 200 şi 201 din cadrul Codului de procedură civilă vizează procedura de regularizare şi fixarea primului termen de judecată, mai precis instanţa de judecată în momentul în care primeşte cererea, nu va mai comunica cu reclamantul eventuale deficienţe procedurale, ci va proceda direct la fixarea termenului de judecată. Întâmpinarea depusă de către pârât nu va fi comunicată reclamantului, însă pentru a nu fi prejudiciat dreptul acestuia la apărare, legiuitorul a stabilit faptul că - „instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării” (articolul 14 aliniatul 2 Cod procedură civilă). O altă modificare, care din nou are ca şi scop înlăturarea litigiilor ulterioare, este prezentă la articolul 16 indice 1 Legea 554 din 2004, unde se stabileşte faptul că - „când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond”. Observăm că instanţa de judecată va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a unui terţ (o aplicare a principiului rolului activ al judecătorului) şi numai dacă părţile refuză, va proceda la pronunţarea unei hotărâri de respingere. De asemenea neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti de către o autoritate publică, dă dreptul creditorului să solicite instanţei de executare aplicarea conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi penalităţi pentru neexecutare reclamantului (articolul 24 Legea 554 din 2004).