Vom continua prezentarea noastră cu privire la soluţiile pronunţate de către instanţa supremă, în procedurile privind recursul în interesul legii ori privind dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât aceste hotărâri reprezintă cea mai simplă formă de protecţie a drepturilor deţinute de către justiţiabili, accesibilă publicului larg şi care nu necesită cunoştinţe avansate de legislaţie.

De asemenea, protecţia oferită de aceste hotărâri judecătoreşti este una absolută, fiind suficient ca justiţiabilul să menţioneze numărul şi anul deciziilor în faţa instanţelor de judecată şi aceasta sunt obligate să reţină efectele juridice ale acestora, în măsura aplicabilităţii. Acestea fiind spuse, în şedinţa din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în completul competent să judece recursul în interesul legii, a pronunţat Decizia cu numărul 11 din 2017, prin care a dispus – „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate”. Se pune problema de unde necesitatea acestei soluţii pronunţate de către instanţa supremă, răspunsul îl găsim în practică, mai precis nu o dată conducători auto au fost opriţi în trafic, ori au fost abordaţi, de către organele de poliţie locală, care după o serie de constatări solicitau comunicarea datelor de identificare a proprietarului autoturismului în vederea întocmirii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.       Ca urmare a pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti de către instanţa supremă această practică a organelor de poliţie locală ori a oricăror organe care exercită atribuţii aferente puterii publice trebuie să înceteze, fiind stabilit în mod obligatoriu faptul că „doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”. Mai mult, după cum a stabilit instanţa supremă, doar agentul de poliţie din cadrul poliţiei rutiere are dreptul de a  „aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate”. Aşadar, orice fel de proces verbal întocmit, de către un alt agent constatator decât agentul de poliţie rutieră, pentru necomunicarea relaţiilor cu privire la identitatea proprietarului autovehiculului este nul de drept.