Continuăm tema de săptămâna trecută privind prezentarea legislației care a fost introdusă în sistemul național de drept prin Legea 26/2024 și care vizează ordinul de protecție extins.

 

Astfel, odată realizată operațiunea de constatare de către organele de poliție a stării de pericol asupra victimei și emiterea ordinului de protecție provizoriu, presupusul agresor are la dispoziție 48 de ore pentru a contesta măsurile dispuse, contestația urmând a fi depusă la instanța de judecată competentă, mai precis la instanța de judecată în a cărei circumscripție a fost emis (art. 9 alin. 1 și art. 8 alin. 1 Legea 26/2024).

Contestaţia se soluţionează în regim de urgenţă, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecţie provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator, iar participarea procurorului este obligatorie (art. 9 alin. 2 și alin. 3 Legea 26/2024).

Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi se comunică părţilor (art. 9 alin. 4 Legea 26/2024).

Din păcate nu de puține ori observăm în presa audiovizuală, căt și în presa scrisă știri prin care victime ale unor violențe fizice, deși solicită emiterea ordinului de protecție, primesc hotărâri judecătorești de respingere, iar ulterior agresorul, încurajat fiind de lipsa de acțiune a organelor competente, exercită acte de agresiune și mai grave asupra victimei, uneori acestea ducând la decesul victimei.

Aceasta datorându-se unei greșite interpretări a prevederilor legale în materie, mai precis ordinul de protecție reprezintă o modalitate de protecție a victimei pentru acte viitoare de agresiune și nu o protecție asugurată victimei pentru actele de agresiune care deja au fost exercitate asupra ei.

Ceea ce este de avut în vedere este faptul că actele de agresiune din trecut, cele care au determinat necesitatea de a apela la organele de poliție, stabilesc doar gradul de protecție care trebuie asigurat victimei pentru viitor.

Așadar, ordinul de protecție nu este o formă de pedeapsă pentru ceea ce s-a petrecut în trecut, aplicată agresorului, pedepsirea acestor acte se va face într-un alt cadru (dosar penal, acțiune civilă de despăgubire).

Suntem de părere că ordinul de protecție trebuie să fie dispus de instanță de fiecare dată când se dovedește exercitarea unei forme de violență asupra victimei, iar intensitatea măsurilor vor fi determinate de gravitatea actului de violență exercitat.

Pe lângă procedura emiterii ordinului provizoriu de protecție, care se realizează de către organele de poliție solicitate a interveni, legiuitorul reglementează și procedura de emitere a ordinului de protecție la cererea victimei adresate direct instanței de judecată.