Există situaţii, nu doar ipotetice, în care din diverse motive care nu pot să fie analizate individual datorită multitudinii acestora, o persoană fizică ori juridică, în activitatea curentă, realizează o plată fără să datoreze acest lucru.

În aceste condiţii, se pune problema restituirii obligaţiei executate prin plată de la persoana fizicã ori juridică, care a primit această plată fară să îi fie datorată. Din fericire pentru justiţiabil, legiuitorul român reglementează acest incident juridic atât în Codul civil de la 1864, cât şi în actualul Cod civil. Sediul materiei, în actuala reglementare este cuprins de la articolul 1341 Cod civil până la articolul 1344 Cod civil. Noţiunea de plată nedatorată este reglementată în mod simplist, legiuitorul stabilind faptul că „cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire” (articolul 1341 aliniatul 1 Cod civil). Însă, legiuitorul vine şi instituie o prezumţie relativă, în sensul că, „se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie” (articolul 1341 aliniatul 3 Cod civil).

Aşadar, legiuitorul prezumă că orice fel de plată efectuată de către un subiect de drept are la bază existenţa obligaţiei de plată, iar persoana fizică ori juridică care reclamă inexistenţa obligaţiei în baza căreia s-ar fi făcut plata nedatorată trebuie să facă dovada afirmaţiilor sale în faţa unui magistrat, în cadrul litigiului.

De menţionat faptul că prezumţia instituită, deşi legală, are un caracter relativ, adică comportă proba contrarie şi comportă orice fel de probă contrarie (martori, înscrisuri, interogatoriu etc.). Deşi principiul legal poate fi rezumat la ideea că orice fel de plată nedatorată trebuie restituită, există o serie de ipoteze stabilite în mod expres de către legiuitor, în care o plată, deşi efectuată, nu trebuie să fie restituită. Astfel, nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate (donaţie) sau gestiune de afaceri (articolul 1341 aliniatul 2 Cod civil).

De asemenea, nu va fi obligat la restituire subiectul de drept care a primit plata cu bună credinţă (a avut reprezentarea că plata îi este datorată) şi care a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie extinctivă pentru datoria care trebuia să fie recuperată (articolul 1342 aliniatul 1 Cod civil). O altă ipoteză, reglementată de către legiuitor, în care nu se poate restitui plata efectuată nedatorat, vizează plata efectuată înainte de scadenţă (înainte de împlinirea termenului suspensiv), cu o excepţie, dacă plata, deşi nescadentă, a fost efectuată ca urmare a unei activităţi dolosive ori din cauza violenţei, aceasta poate să fie restituită (articolul 1343 Cod civil).