În şedinţa din data de 11 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis să admită sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 13952/271/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

 

În consecință, instanţa a stabilit faptul că – „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare, instanța de judecată astfel învestită urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența impreviziunii”.        De amintit faptul că în conformitate cu prevederile articolului 8 aliniatul 5 Legea 77 din 2016 – „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”. Această hotărâre pronunţată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este obligatorie pentru toate instanţele de judecată naţionale. De asemenea prin această decizie se soluţionează în mod definitiv, problema care s-a născut în practică şi care viza situaţia debitorilor consumatori care doreau să apeleze la procedura dării în plată şi a căror acţiuni în justiţie erau respinse ca fiind inadmisibile. Aceste soluţii pronunţate de către instanţele de judecată, aveau la bază afirmaţia existentă în cadrul unei vechi decizii a Curţii Constituţionale, mai precis Decizia cu număr 639 din 2016, conform căreia, pentru a se putea recurge la procedura dării în plată, este nevoie ca din patrimoniul debitorului consumator, dreptul de proprietate asupra imobilului să fie transmis în patrimoniul profesionistului, societatea bancară. Ori, atât timp cât debitorul persoana fizică nu mai deţinea dreptul de proprietate asupra imobilului, acesta fiind vândut silit în cadrul unui dosar de executare silită, instanţele de judecată apreciau că nu se poate ca litigiul să fie guvernat de prevederile Legii 77 din 2016 privind  darea în plată. Aceast curent jurisprudenţial a fost schimbat, astfel că în momentul de faţă, atât timp cât avem o executare silită în curs, indiferent că bunul imobil a fost sau nu vândut silit, debitorul consumator, poate să apeleze la prevederile Legii 77 din 2016 privind  darea în plată, pentru a stinge datoriile rezultate dintr-un contract de credit, chiar dacă nu mai deţine dreptul de proprietate asupra imobilului.