Prin articolul prezent vom continua în aceeaşi tendinţă cu articolul de săptămâna trecută şi vom analiza o altă hotărâre judecătorească pronunţată de către instanţele de judecată care prezintă un caracter obligatoriu.

De data aceasta vom prezenta cititorilor noştri şi în mod special acelor justiţiabili care desfăşoară activităţi comerciale prin intermediul societăţilor comerciale, consecinţele ultimei hotărâri prealabile pentru dezlegare unei chestiuni de drept, mai precis Decizia numărul 6 din 23 martie 2015, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Această hotărâre este obligatorie de la momentul pronunţării deciziei şi stabileşte pentru viitor modalitatea în care prevederile legale analizate vor fi interpretate de către instanţa de judecată care a dispus sesizarea Curţii Supreme. Pentru celelalte instanţe de judecată hotărârea judecătorească de dezlegare a unor chestiuni de drept este obligatorie de la momentul publicării în cadrul Monitorului Oficial al României. Problema de natură juridică care a necesitat intervenţia Curţii Supreme vizează modalitatea de interpretare a prevederilor legale cuprinse în cadrul articolului 2 aliniatul 1, precum şi articolului 4 aliniatul 1 din O.G.  75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal.

Pentru a putea fi înţeleasă concluzia Curţii Supreme, vom reda aceste prevederi legale urmând ca ulterior să prezentăm concluzia instanţei supreme şi efectele acesteia. Astfel, conform articolului 2, aliniatul 1 O.G. 75/2001 - „în cazierul fiscal se ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaţilor, acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară, denumiţi în continuare contribuabili". De asemenea, conform articolului 4 aliniatul 1 O.G. 75/2001 - „în cazierul fiscal se înscriu date privind sancţiunile aplicate contribuabililor" pentru acele fapte contravenţionale reglementate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară. Având în vedere aceste prevederi legale se punea problema în ce măsură este obligatorie şi se va proceda la trecerea în cadrul cazierului fiscal de către autorităţile fiscale a sancţiunii contravenţionale a avertismentului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat faptul că autorităţile fiscale au obligaţia, cât şi dreptul de a trece în cadrul cazierului fiscal al unui contribuabil sancţiunea contravenţională a avertismentului atât timp cât această sancţiune a fost aplicată ca urmare a încălcării prevederilor legale în materia legilor fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară (un exemplu des întâlnit în practică - nedepunerea documentelor contabile fiscale de către administratori la administraţiile fiscale). Consecinţele sunt extrem de severe faţă de contribuabil, cu titlu de exemplu imposibilitatea de a obţine fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea activităţii comerciale.

Av. Florian Cristian CURPAŞ