Continuând subiectul abordat săptămâna trecută, mai precis analiza punctului de vedere legislativ în privinţa prejudiciului produs creditorului ca urmare a neachitării unei sume de bani, prin articolul următor ne vom apleca atenţia asupra ipotezei în care obligaţia de plată a unei sume de bani nu este susţinută de aplicarea unei penalităţi pe zi de întârziere stabilite prin contract.

În această ipoteză, creditoul obligaţiei, care are ca şi obiect o sumă de bani, poate să solicite instanţei de judecată, în primul rând, ca suma de bani datorată să fie actualizată cu indicele de inflaţie, iar în al doilea rând poate să solicite instanţei de judecată aplicarea dobânzii legale. Punctul de vedere al instanţei supreme cu privire la posibilitatea creditorului de a cumula cele două drepturi, respectiv dreptul de a actualiza suma de bani datorată cu indicele de inflaţie şi dreptul de a aplica dobânda legală sumei de bani datorate este unul constant, fiind evidenţiat faptul că  „este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului”. Pentru cititorii noştri este bine de ştiut faptul că indicele de inflaţie este stabilit de către Institutul Naţional de Statistică, pe când în cazul dobânzii legale avem un act normativ care trebuie analizat. Astfel, conform articolului 3 aliniatul 1 din O.G. nr. 13 din 2004, dobânda legală renumeratorie  “se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României”. Conform articolului 3 aliniatul 2 din acelaşi act normativ, respectiv O.G. nr. 13 din 2004, dobânda legală penalizatoare  “se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”. Diferenţa dintre cele două noţiuni este dată de către legiuitor nu doar în ceea ce priveşte cuantumul acestora, ci şi în ceea ce priveşte momentul aplicării, mai precis dobânda legală renumeratorie curge de la momentul scadenţei obligaţiei pecuniare pentru primele 30 de zile, pe când dobânda legală penalizatoare se aplică în conformitate cu regula stabilită de articolul 3 aliniatul 3 Lege 72 din 2013, mai precis “după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată”.

Aşadar, cu titlu de concluzie, în momentul în care creditorul trebuia să încaseze o sumă de bani, care nu este purtătoare de penalităţi de întârziere, acesta are dreptul la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, drept pe care îl cumulează cu dreptul la dobândă legală renumeratorie, pentru primele 30 de zile calendaristice ulterioare scadenţei şi cu dreptul la dobândă legală penalizatoare care curge după cele 30 de zile calendaristice.