Săptămâna trecută, am încheiat prin prezentarea prevederilor articolului 6 din Legea 260 din 2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, care, pentru a ne aduce aminte, stabilesc faptul că prin asigurarea obligatorie sunt acoperite doar daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de manifestare a dezastrului natural, ca efect direct sau indirect al producerii riscurilor asigurate.

De asemenea, legiuitorul stabileşte prin text de lege care sunt primele obligatorii care trebuie a fi achitate către societăţile de asigurare, acestea fiind de 10/20 de euro, cât şi suma asigurată care este fie de 10.000 de euro, fie de 20.000 de euro (articolul 5 aliniatul 1 şi aliniatul 2 Legea 260 din 2008). Cele două noţiuni sunt definite de către legiuitor, astfel prin primă obligatorie se înţelege acea sumă de bani pe care o plăteşte proprietarul unei locuinţe, în calitatea sa de asigurat (articolul 2 litera f Legea 260 din 2008), iar prin suma asigurată obligatorie se înţelege  limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei (articolul 2 litera g Legea 260 din 2008). Suma asigurată obligatorie, precum şi prima obligatorie aferentă pot fi modificate prin ordin al preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară (A.S.F.) - articolul 5 aliniatul 3 Legea 260 din 2008. Conform articolului 7 aliniatul 1 Legea 260 din 2008, contractul de asigurare se încheie numai în formă scrisă şi este valabil pentru o perioadă de 12 luni. În cazul schimbării proprietarului unei locuinţe care face obiectul unei asigurări obligatorii şi pentru care prima de asigurare a fost achitată integral, asigurarea obligatorie încheiată rămâne valabilă până la data trecută în contract (articolul 9 aliniatul 2 Legea 260 din 2008). Plata primelor obligatorii de asigurare se face anticipat, până la data expirării valabilităţii, urmând ca din sumele amintite anterior (10 euro/20 de euro) să fie reţinut comisionul societăţii de asigurare, neexistând obligaţia asiguratului de a achita suplimentar vreun comision. Cu titlu de concluzie, asiguratul are obligaţia legală de a încheia un contract de asigurare obligatorie a locuinţei, şi pentru care în caz de producerea vreunei calamităţi naturale are dreptul să fie despăgubit fie cu o sumă până la 10.000 de euro, fie cu o sumă până la 20.000 de euro (în funcţie de materialul din care este construită locuinţa). În măsura în care doreşte să beneficieze de o despăgubire mai consistentă, va trebui să încheie atât un contract de asigurare obligatory, cât şi un contract de asigurare facultativă a locuinţei, pentru ceea ce depăşeşte suma de 10.000 de euro, fie suma de 20.000 de euro. Încheierea unui contract de asigurare facultativă pentru locuinţă nu înlătură obligaţia de a încheia un contract de asigurare obligatorie pentru locuinţă, iar lipsa acesteia este sancţionată de către legiuitor cu amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei.

Av. Florian Cristian CURPAŞ