Putem afirma faptul că articolul precedent, deşi a fost finalizat ,a lăsat în urmă o serie de întrebări, mai precis nişte lămuriri aferente concluziei cu care a fost finalizat articolul.

            Astfel, a fost învederat cititorilor faptul că o clauză contractuală inserată în cadrul contractului de leasing, prin care finanţatorul (societatea de leasing) stabileşte că neplata a două luni consecutive a ratelor duce la rezilierea contractului, ridicarea autoturismului şi obligaţia utilizatorului de a achita toate ratele contractuale până la sfârşitul perioadei contractuale ar fi nelegală. Totuşi, trebuie plecat de la o premisă, care va lămuri unele semne de întrebare, clauza contractuală evidenţiată anterior este nelegală doar în ceea ce priveşte ultima obligaţie instituită utilizatorului, mai precis obligaţia de achitare a ratelor contractuale până la sfârşitul perioadei contractuale, deşi autovehiculul a fost ridicat şi contractul reziliat. Această clauză contractuală este în contradicţie cu prevederile articolului 15 din cadrul OG 51 din 1997, care vine şi subliniază că „dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing". Dacă lecturăm cu atenţei această prevedere legală observăm faptul că ea începe cu ipoteza „dacă în contract nu se prevede altfel", or unii ar putea să susţină faptul că în măsura în care în contract se prevede altfel orice fel de clauză contractuală devine valabilă, întrucât legiuitorul dă posibilitatea părţilor de a alege. Un astfel de argument ar fi nu numai contrar dispoziţiilor legale ci şi contar noţiunii de echitate.  Astfel, contrar dispoziţiilor legale ar fi deoarece după cum se poate observa articolul 15 are două teze cea care vine si evidenţiază faptul că în măsura în care părţile nu stabilesc altfel contractul se va rezilia după neachitarea a două rate contractuale, însă cea de a doua teză vine şi evidenţiază faptul că rezilierea va duce la ridicarea bunului şi achitarea ratelor restante. Aşadar, conform dispoziţiilor legale, părţile au posibilitatea de a modifica doar perioada pentru care se poate declara contractul ca fiind reziliat, nu şi consecinţele rezilierii. Dacă am interpreta contrar dispoziţiile legale, am ajunge ca finanţatorul să rezilieze contractul, să ridice bunul, să reţină ratele achitate şi să solicite şi ratele aferente contractului până la sfârşitul perioadei contractuale, ceea ce ar echivala cu ducerea la final a contractului, iar utilizatorul nu se poate bucura de bunul respectiv, deşi în mod evident a achitat toate ratele contractuale şi încă într-o perioadă mult mai scurtă decât anterior prevăzută în cadrul contractului - inechitabil.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741