În cadrul Monitorului Oficial al României, partea I, numărul 501 din data de 30 iunie 2017 a fost publicată hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Călin şi alţii împotriva României.

 

Cererile au fost înregistrate la suprainstanţa europeană sub numerele 25.057/11, 34.739/11 şi 20.316/12, acestea având ca şi obiect încălcarea prevederilor articolului 8 din cadrul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, mai precis dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Această hotărâre de condamnare este una majoră, producând efecte juridice însemnate pentru viitor şi care pune în balanţă importanţa necesităţii stabilirii filiaţiei unei persoane şi respectarea unor principii fundamentale de drept - neretroactivitatea legii civile. În esenţă, reclamanţii s-au plâns de existenţa unei imposibilităţi de natură legală în ceea ce priveşte introducerea acţiunii în stabilirea filiaţei, mai precis legislaţia prevedea caracterul prescriptibil al acestei acţiuni. Vechea legislaţie civilă, mai precis vechiul Cod al familiei, la articolul 60, stabilea faptul că acţiunea pentru stabilirea filiaţiei copilului din afara căsătoriei se putea introduce în termen de un an de la data naşterii copilului. Ulterior, la data de 8 noiembrie 2007, a intrat în vigoare Legea 288 din 2007, care a modificat articolul 60 din Codul familiei, în sensul că acţiunea în stabilirea filiaţiei copilului din afara căsătoriei, este imprescriptibilă, dacă este exercitată de către copil. Deşi prevederea legală evidenţiată este una morală, corectă şi firească, legiuitorul nu s-a rezumat doar la această modificare, ci a adăugat o prevedere suplimentară, prin care a stabilit faptul că acest caracter imprescriptibil este aplicabil şi în cazul copiilor care s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii 288 din 2007 (art. II din Legea 288 din 2007). Cu toate acestea, deşi, după cum am subliniat, prevederea legală era una morală, Curtea Constituţională, prin decizia cu numărul 1345 din 9 decembrie 2008, a dispus declararea neconstituţională a prevederilor legale care stabileau regimul juridic imprecriptibil al acţiunii în stabilirea filiaţiei copilului din afara căsătoriei, pe motiv că încalcă principiul fundamental constituţional al neretroactivităţii legii civile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că - „reclamanții nu au putut să introducă o acțiune în stabilirea paternității în termenul prevăzut de lege pe motiv că nu cunoșteau identitatea presupusului lor tată natural [...].În această situaţie, termenul de prescripție s-a împlinit când reclamanții aveau vârsta de 1 an”. C.E.D.O. a sancţionat în această cauză faptul că - „instanțele naționale nu au menținut un echilibru just între diversele interese implicate”, mai precis dreptul oricărui cetăţean de a avea filiaţia stabilită şi principiul general al neretroactivităţii legii civile.