Infracţiunea de abandon de familie
Una dintre infracţiunle reglementate atât de actualul Cod penal cât şi de vechiul Cod penal, este infracţiunea de abandon de familie, reglementată la articolul 378 din actualul Cod penal. Infracţiunea are un caracter complex, complexitatea acesteia fiind datorată faptului că legiuitorul reglementează mai multe ipoteze care, dacă sunt împlinite, se impune aplicarea sancţiunii pe motiv că a fost săvârşită o infracţiune. În cadrul prezentului articol vom analiza fiecare ipoteză legală în parte. Astfel, conform articolului 378, se stabileşte faptul că „săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte", iar după ce este stabilit cu titlu de condiţii preliminare care vizează persoana suspectului cât şi persoana vătămată, legiuitorul trece la enumerarea ipotezelor legale. După cum se poate observa din simpla lecturare a primei părţi a articolului 378 din Codul penal, pentru a putea exista infracţiunea trebuie ca persoana suspectă să deţină obligaţia legală de întreţinere, iar persoana vătămată să fie îndrituită să primească întreţinere. Prima ipoteză stabilită de către legiuitor şi menţionată la articolul 378 aliniatul 1 lit. a Cod penal este - „părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale". După cum se poate observa textul legal încriminează activitatea de abandonare fizică de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere a persoanei faţă de care trebuie să presteze această obligaţie. Cea de a doua ipoteză stabilită de către legiuitor şi menţionată la articolul 378 aliniatul 1 lit. b Cod penal este - „neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege". Această ipoteză este îndeplinită în situaţia în care există obligaţia legală de întreţinere, iar persoana suspectului refuză să o îndeplinească. Cea de a treia ipoteză stabilită de către legiuitor şi menţionată la articolul 378 aliniatul 1 lit. c Cod penal este - „neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească". Această ipoteză legală este şi cea mai întâlnită în practică ca şi condamnări pronunţate de către instanţele de judecată şi vizează situaţia în care deşi printr-o hotărâre judecătorească a fost stabilit cuantumul obligaţiei de întreţinere în sarcina persoanei suspectului, aceasta refuză să execute de bună voie această obligaţie timp de 3 luni. De remarcat faptul că legiuitorul stabileşte ca pentru săvârşirea acestei infracţiuni pedeapsa care se aplică este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda penală.
Av. Florian Cristian CURPAŞ
Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea
e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com
0746/042.741
Scapă doar cu o amendă?
Daca inculpata primește doar o amendă penală eu cum rămân?banii pentru copii