Se spune faptul că gradul de dezvoltare a unei societăţi este dat de analizarea modalităţii în care aceasta înţelege să convieţuiască cu alte specii.

În ultima săptămână în mod repetat am putut să observăm atât în presa locală, cât şi în cadrul unor emisiuni de prezentare a ştirilor, anumite articole ori după caz reportaje care reclamau anumite tratamente aplicate unor animale, iar acest lucru m-a deterninat să întrerup seria de articole destinate iminentei intrări în vigoare a noului Cod de procedură civilă şi să supun spre atenţia justiţiabilului unele elemente care ţin de modalitatea în care este reglementat de către legiuitor comportamentul faţă de animale şi eventualele consecinţe ale unui comportament inadecvat. Astfel, probabil că mulţi dintre cititorii noştrii nu aveau cunoştinţă de faptul că legislaţia naţională cuprinde o reglementare care guvernează protecţia animalelor, mai precis Legea 205 din 2004 care a fost modificată şi completată prin Legea 9 din 2008. Acest act normativ stabileşte în mod clar care trebuie să fie comportamentul corespunzător pe care trebuie să îl aibe orice fel de persoană faţă de un animal indiferent că aceasta deţine ori nu calitatea de proprietar. Legiuitorul face referire în cadrul actului normativ la noţiunea de deţinător, iar  art. 2 din Legea 205 din 2004 înţelege prin noţiunea de deţinător - "proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul". Deţinătorul de animale are anumite obligaţii specificate în cadrul actului normativ, fiind redate pe larg în cadrul art. 3, 4 şi 5 din Legea 205 din 2004. Cu titlu exemplificativ, pentru că textul legal este lipsit de ambiguitate şi nu credem că este momentul pentru al reda integral, deţinătorul de animale are obligaţia de a asigura animalului, adăpost, posibilitate de mişcare suficientă, îngirjire şi atenţie, hrană, apă şi asistenţă medicală. Nerespectarea acestor obligaţii reprezintă conform art. 6 alin. 1 Legea 205 din 2004 rău tratament şi poate să fie sancţionată cu închisoare până la 3 ani ori amendă penală până la 10.000 de lei. Mai mult legiuitorul a prevăzut sancţiuni şi faţă de acele persoane care se gândesc să adopte un animal şi ulterior îl abandonează - stabilind faptul că o astfel de activitate de abandonare a unui animal a cărui existenţă depinde de om reprezintă cruzimi faţă de acesta şi este de asemenea o infracţiune (art. 6 alin. 2 lit. f Legea 205 din 2004). Ideia care se desprinde din analizarea actului normativ este faptul că orice fel de activităţi prin care sunt provocate suferinţe fizice şi chiar psihice prin orice mijloace, este sancţionată de legiuitor, iar "în cazul constatării unei infracţiuni, instanţa poate dispune pe seama proprietarului interdicţia de a deţine animale pe o perioadă de 5 ani" - art. 241 Legea 205 din 2004.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741