Partajul judiciar. Noţiuni generale (II)

După cum stabilesc prevederile articolului 670 Cod civil partajul poate să fie făcut prin „bună învoială" sau prin hotărâre judecătorească, aşadar legiuitorul acordă părţilor, implicate în diferendul juridic, posibilitatea de a alege modalitatea de soluţionare a acestuia, fie prin intermediul unei convenţii, fie, în contextul în care nu există disponibilitatea de soluţionare pe cale amiabilă, prin intermediul unui litigiu. Este de preferat ca părţile implicate în cadrul diferendului juridic să încerce să soluţioneze partajul prin intermediul unei convenţii,  pentru simplul mortiv că vor suporta costuri mult mai scăzute. Un litigiu care să aibe ca şi obiect partajul, implică ca şi costuri, onorariile avocaţilor implicaţi, taxa de timbru care este consistentă (3% din valoarea masei partajabile, iar în ipoteza în care se contestă drepturile ori cotele de proprietate deţinute, pentru valorile contestate se va achita în plus taxa de timbru la valoare), timbrul judiciar, nemai vorbind de costurile cu expertizele care sunt obligatorii în astfel de litigii (aici în funcţie de complexitatea cauzei vor fi necesare expertize topografice şi expertize de evaluare a imobilului). În schimb când vorbim de o convenţie, prin care se soluţionează partajul, vor exista numai costurile cu redactarea acelei convenţii, care constau în costuri de autentificare, deoarece convenţia trebuie să îmbrace forma unei tranzacţii pentru a putea să fie realizată publicitatea noii configuraţii a dreptului de proprietate (facem referire la întabularea la Oficiul de Cadastru şi Publicitate). Însă trebuie să fie subliniat faptul că există ipoteze în care partajul este inadmisibil, iar una  dintre aceste ipoteze este coproprietatea asupra „bunurilor comune necesare şi utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea" (de exemplu potecile) - art. 646 Cod civil. Indiferent de modalitatea prin care alegem să punem capăt coproprietăţii, soluţiile acestuia sunt limitate şi sunt prevăzute de articolul 676 din cadrul Codului civil. Mai precis, coproprietatea poate înceteze prin împărţirea în natură a bunului în materialitatea lui conform cotelor deţinute de către titularii dreptului de proprietate. Această modalitate de împărţire se poate realiza doar în ipoteza în care bunul este comod partajabil în natură. De asemenea o altă modalitate de încetare a coproprietăţii este atribuirea bunul către unul dintre coproprietari, iar acesta din urmă îi va despăgubi pe ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate cu o sumă de bani proporţională cu cotele din dreptul de proprietate deţinute. A treia şi ultima variantă de încetare a coproprietăţii este vânzarea bunului la licitaţie publică şi împărţirea sumei de bani obţinute între coproprietari conform cotelor deţinute.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741