Procesul civil în principiu are un curs procedural în cadrul căruia sunt prezente obligatoriu ca momente declanşarea litigiului prin intermediul înregistrării cererii de chemare în judecată, adiministrarea probelor propuse şi încuviinţate de către instanţă şi faza finală, care presupune deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Cu toate acestea, în anumite situaţii stabilite de către legiuitor în cadrul legii procesuale, cursul unui litigiu se poate întrerupe, pentru o anumită perioadă, iar dacă această perioadă se prelungeşte, pot interveni sancţiuni legale faţă de partea procesuală culpabilă. Astfel, după cum stabileşte legiuitorul în cadrul articolului 416 Cod procedură civilă „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni". Aşadar, fiind vorba despre un proces de natură civilă, unde este aplicabil principiul disponibilităţii, parţile litigante au posibilitatea să oprească judecarea acestuia, fie prin solicitarea de  suspendare a litigiului, adresată instanţei de judecată, fie prin lăsarea cauzei în nelucrare. Lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă de 6 luni duce la aplicarea sancţiunii procesuale a perimării, care are ca şi efect juridic, lipsirea de efecte a tuturor actelor de procedură făcute în cadrul acelui dosar (articolul 422 aliniatul 1 Cod procedură civilă). Termenul de perimare de 6 luni curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă (articolul 416 aliniatul 2 Cod procedură civilă). În ipoteza în care în cadrul litigiului sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare ori actul de procedură prin care se întrerupe curgerea termenului de perimare, efectuat de unul dintre reclamanţi ori de unul dintre pârâţi foloseşte şi celorlalţi (articolul 419 Cod procedură civilă). Procedura de soluţionare, aplicată de către instanţa de judecată în momentul în care sancţiunea perimării devine incidentă, este reglementată expres de articolul 420 Cod procedură civilă. Astfel, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate, urmând ca instanţa de judecată să citeze de urgenţă părţile, iar grefierul de şedinţă va întocmi un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea. De asemenea, sancţiunea perimării poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică, însă sancţiunea perimării cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în faţa instanţei de apel. Hotărârea judecătorească prin care se constată perimarea este supusă căii de atac a recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Avocat Florian Cristian CURPAŞ