Recupererea creanţelor deţinute de către creditori şi constatate prin intermediul unor titluri executorii (hotărâri judecătoreşti ori înscrisuri pe care legea le consideră titluri executorii) de cele mai multe ori se realizează prin intermediul executorilor judecătoreşti şi din păcate de prea puţine ori prin executarea voluntară de către debitor.

Cu toate acestea şi executarea silită a creanţelor se realizează respectând o serie de norme imperative care fixează unele limite. Astfel, este de remarcat faptul că în conformitate cu articolul 813 aliniatul 5 Cod procedură civilă în cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. În astfel de ipoteze, creditorul urmăritor trebuie să îşi îndrepte urmărirea asupra bunurilor mobile ori faţă de veniturile existente în cadrul conturilor bancare ori faţă de acelea pe care debitorul le realizează din activităţi remunerate (salariu). Actul de executare silită prin care se urmăresc veniturile debitorului poartă denumirea de poprire, iar după cum subliniază prevederile articolului 781 aliniatul 1 Cod procedură civilă, obiectul popririi poate să fie sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor. De remarcat faptul că şi în materia popririi Codul de procedură civilă stabileşte unele limite care sunt reglementate prin norme imperative deci obligatorii. Astfel, după cum subliniază prevederile articolului 781 aliniatul 5 din cadrul Codului de procedură civilă, nu sunt supuse popririi: sumele de bani care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie; sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Actul de executare silită a popririi se declanşează prin cererea de poprire care se poate efectua de creditor ori un reprezentant al acestuia şi se adresează executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit (articolul 782 aliniatul 1 Cod procedură civilă). În cazul în care se realizează poprirea asupra conturilor persoanei fizice ori juridice competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului, iar ăîncălcarea acestor prevederi legale privind competenţa duc la nulitatea absolută a actelor de executare silită (articolul 782 aliniatul 2 Cod procedură civilă coroborat cu articolul 652 aliniatul 2 Cod procedură civilă).