Articolul de săptămâna trecută a avut ca şi subiect răspunderea angajatului în ipoteza încetării în mod intempenstiv a contractului individual de muncă, analizată fiind ipoteza în care angajatul, deşi are obligaţia să se prezinte la locul de muncă şi în perioada de preaviz, încalcă această obligaţie.

 

Trebuie să lămurim problema încă de la început, faptul că un astfel de angajat care deşi are obligaţia să se prezinte la locul de muncă şi în perioada de preaviz, încalcă această obligaţie, va răspunde din punct de vedere patrimonial. Astfel, este de observat faptul că, în conformitate cu articolul 254 aliniatul 1 Codul muncii – „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”. Textul de lege face referire la calitatea de salariat, fiind într-o conexitate perfectă cu prevederile articolului 81 aliniatul 5 Codul muncii care evidenţiază faptul că – „Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele”. Aşadar, chiar dacă angajatul îşi dă demisia, el are obligaţia să respecte prevederile contractului individual de muncă şi neîndeplinirea acestora va determina angajarea răspunderii patrimoniale pentru prejudiciul suferit de către angajator. Trebuie de asemenea observat faptul că prevederile din Codul muncii fac trimitere la principiile răspunderii civile contractuale, principii care le regăsim în cadrul Codului civil. Codul civil stabilind faptul că – „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat” (articolul 1350 aliniatul 1) şi în cadrul aceluiaşi articol, 1350 aliniatul 2 este reluat, într-o reglementare mai largă prevederile prezente în cadrul Codului muncii, mai precis se evidenţiază faptul că – „Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”. Cu privire la întinderea obligaţiei de reparare a prejudiciului, Codul civil, evidenţiază faptul că „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel” (articolul 1385 aliniatul 1 Cod civil), obligaţia de reparare a prejudiciul se resfrânge şi asupra prejudiciul viitor, dacă acesta este neîndoielnic (articolul 1385 aliniatul 2 Cod civil), iar conform articolului 1385 aliniatul 3 – „Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.