Începând cu articolul precedent am supus atenţei cititorilor noştri o problemă care, deşi a fost prezentă în cadrul circuitului comercial încă de la începutul existenţei acestuia, în ultima perioadă a devenit din ce în ce mai vizibilă, poate şi datorită conjuncturii economice mondiale, care a dus la falimentul a numeroase societăţi comerciale. Astfel că în momentul analizării de către magistraţi a activităţii comerciale a acestor societăţi au fost descoperite şi activităţile ilicite săvârşite de către persoanele care aveau atribuţii de conducere, de management. În cadrul articolului pecedent am analizat prima ipoteză legală prevăzută de articolul 138 alin. 1 lit. a Legea 85 din 2006, în care persoanele care au avut atribuţii de conducere în cadrul societăţii comerciale pot să răspundă cu propriul patrimoniu pentru datoriile societăţilor pe care le-au condus. Articolul prezent va trata pe cât posibil următoarele ipoteze legislative prevăzute de articolul 138 din Legea 85/2006. Aşadar, următoarea ipoteză legislativă prevăzută de articolul 138 alin. 1 lit. b Legea 85 din 2006 stabileşte faptul că sunt ţinuţi să răspundă pentru datoriile societăţii comerciale cu propriul patrimoniu acele persoane care „au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice". Textul legislativ prezintă acea situaţie în care persoanele care au avut atribuţii de conducere şi reprezentare a unei societăţi comerciale (inexistenţa atributului de reprezentare a unei societăţi comerciale face inaplicabilă ipoteza legală pentru simplul motiv că nu poate să fie incidentă noţiunea de „acoperirea persoanei juridice") au încheiat contracte în numele societăţii comerciale, însă beneficiar al acestora au fost de fapt cei dintâi (exemplul cel mai adesea întâlnit - cumpărăm materiale de construcţii pe societatea comercială şi ridicăm o construcţie care are ca  proprietar persoana fizică). O altă ipoteză legislativă prevăzută de articolul 138 alin.1 lit. c Legea 85 din 2006 stabileşte faptul că sunt ţinute să răspundă cu averea proprie acele persoane care „au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi".  Această ipoteză vizează situaţia în care, deşi se cunoştea faptul că o activitate desfăşurată de către societatea comercială va duce la încetarea de plată a acesteia, se hotăreşte continuarea activităţii, pentru că din această activitate administratorul beneficiază de avantaje personale (un exemplu ar fi ipoteza aşa-ziselor societăţi căpuşe care „ajută" printr-o activitate aparent comercială la diminuarea patrimoniului societăţii căpuşate). Textul legislativ prevăzut la articolul 138 alin. 1 lit. d din Legea 85 din 2006 stabileşte o altă ipoteză în care sunt ţinute să răspundă cu averea proprie, pentru datoriile societăţii comerciale, acele persoane care „au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea".

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741