Cititorii acestei rubrici îşi pot aduce aminte faptul că în trecut am abordat într-o anumită măsură diverse probleme de natură juridică aferente creditelor bancare şi a drepturilor  deţinute de către consumatori.

Prin prezentul articol, raportat şi la problemele tot mai frecvente apărute în practică, am decis să ne aplecăm atenţia asupra modalităţii prin care legiuitorul a înţeles să reglementeze comisionul de rambursare anticipată. Înainte de adoptarea O.U.G. 50 din 2010, comisioanele bancare nu aveau o reglementare concretă (act normativ care să stabilească care sunt comisioanele pe care instituţiile bancare pot să le perceapă), astfel au fost inventate şi inserate în cadrul contractelor bancare comisioane de genul celui de riscuri, urmărire riscuri, gestiune. Prezent dintotdeauna în cadrul contractelor de credite bancare a fost comisionul de rambursare anticipată a creditului, cu menţiunea faptului că actuala reglementare reduce abuzurile contractuale. Astfel, în cadrul articolului 66 aliniatul 1 din O.U.G. 50 din 2010 se stabileşte cu titlu de principiu: „Consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau în parte de obligaţiile sale care decurg dintr-un contract de credit", iar în cadrul aliniatului 2 al aceluiaşi articol se stabileşte faptul că „dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiţionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate".

Anterior acestei reglementări, existau instituţii bancare care condiţionau rambursarea anticipată a creditului de achitarea integrală a acestuia, ori de achitarea unui număr minim de rate bancare sau solicitau cu titlu de prejudiciu o anumită sumă care trebuia să fie achitată de către client. În momentul de faţă o astfel de abordare stabilită prin diversele clauze contractuale inserate de către instituţia bancară în cadrul contractelor de credit este nelegală, iar aceste clauze pot să fie declarate ca fiind abuzive de instanţele de judecată. Legiuitorul a reglementat în mod imperativ şi limitativ drepturile instituţiei bancare în ipoteza în care are loc o rambursare anticipată a creditului bancar, în sensul stabilirii cuantumului comisionului care poate să fie perceput de către bancă şi condiţiile în care aceasta are dreptul să îl perceapă. Astfel, articolul 67 aliniatul 2 O.U.G. 50 din 2010  stabileşte faptul că instituţia bancară are dreptul să perceapă un comision de „1% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an" şi un comision de „0,5% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an".

De menţionat faptul că nu se poate solicita comision de rambursare anticipată într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă (articolul 68 O.U.G. 50 din 2010).

Av. Florian Cristian CURPAŞ