În cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, cu numărul 463 din 5 iunie 2018, a fost publicată Decizia cu numărul 2 din 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și Colegiul de conducere al Curții de Apel București.

Această decizie vine şi lămureşte problema caracterului prioritar între măsura de sechestru asigurator penal dispus de către organele de urmărire penală asupra bunurilor persoanelor fizice şi persoanelor juridice şi ipoteca imobiliară instituită de către un creditor al aceloraşi persoane fizice ori juridice. Până la această decizie, orice fel de executare silită, începută de către un creditor ipotecar, era blocată în momentul în care asupra bunurilor urmărite se instituia o măsură de sechestru asigurator penal de către organele de urmărire penală. Prin această decizie, pronunţată în cadrul procedurii recursului în interesul legii, decizie care este obligatorie faţă de toate instanţele de judecată de la nivel naţional, procedurile de executare silită au fost deblocate. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că „admite recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și Colegiul de conducere al Curții de Apel București și, în consecință, stabilește următoarele: Cu referire la dispozițiile art. 249 din Codul de procedură penală (art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968) și art. 2.345 din Codul civil, existența unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra acelorași bunuri a devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asigurătorii din procesul penal și nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra acelorași bunuri”. Aşadar, principiul instituit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este după cum urmează - ipoteca imobiliară are prioritate faţă de sechestrul asigurator penal, doar în măsura în care ipoteca imobiliară a fost notată în cartea funciară anterior sechestrului asigurator penal. De asemenea actele de executare silită, declanşate în baza unei ipoteci imobiliare anterioare măsurii de sechestru asigurator penal şi efectuate după momentul instituirii acestuia, nu sunt supuse nulităţii.