Violenţa în familie (III)

Însă precedentele articole s-au ocupat numai de prezentarea la nivel general a noţiunii de violenţă în familie, a noţiunii de membru de familie şi a diferitelor forme pe care le poate îmbrăca violenţa în cadrul unei familii. Aceste noţiuni fiind absolut necesare pentru ca justiţiabilul să poate să identifice manifestările violente care sunt sancţionate de către legiuitor. În continuare ne vom ocupa de diferitele modalităţi prin care victimele acestui fenomen pot să se apere pe sine şi pe ceilalţi membrii ai familiei, prezentând acţiunile care pot să fie întreprinse atât din punct de vedere al dreptului penal, cât şi din punct de vedere al dreptului civil. Astfel, Codul penal vine şi reglementează în cadrul articolului 180 alin. 1 indice 1, precum şi în cadrul articolului 181 alin. 1 indice 1 infracţiunile de lovire şi vătămare corporală efectuate asupra unui membru al familiei. Cu menţiunea că în cadrul legislaţiei penale nu doar acestea sunt reglementările care vizează infracţiunile săvârşite asupra unui membru de familie şi care în cadrul conţinutului lor cuprind una dintre formele de violenţă la care am făcut referire în cadrul articolului precedent. Aceste infracţiuni sunt pedepsite mult mai grav decât formele obişnuite, pentru simplul fapt că au un grad ridicat de pericol social vizând membri de familie, persoane cu care făptuitorul are o legătură sentimentală, persoane faţă de care în mod obişnuit există reţineri în ceea ce priveşte exercitarea unor acte de violenţă. Însă, de multe ori, activitatea de urmărire şi aplicare a unei pedepse penale nu duce la separarea victimei de agresor, iar această separare reprezintă prima măsură de protejare a victimelor violenţei în cadrul familiei. Legiuitorul a avut în vedere această măsură de protecţie în momentul în care a introdus în cadrul legislaţiei în anul 2002, printre măsurile de siguranţă, articolul 118 indice 1, care stabileşte interdicţia de revenire în cadrul locuinţei familiei pentru o perioadă determinată. Textul de lege mai sus amintit stabileşte faptul că faţă de o persoană care este condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an, pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovire sau alte acte de violenţă şi care sunt săvârşite asupra unui membru de familie, în măsura în care instanţa de judecată consideră că prezenţa celui condamnat în cadrul locuinţei familiei reprezintă un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei, aceasta poate lua faţă de condamnat măsura interzicerii de a reveni în această locuinţă la cererea părţii vătămate şi pentru o durată de până la 2 ani. De menţionat faptul că, în vederea aplicării acestei măsuri de siguranţă, nu prezintă relevanţă cine deţine dreptul de proprietate asupra locuinţei familiei, dreptul de proprietate poate să fie deţinut numai de către condamnat.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741