Când fluviul Sena, care traversează Parisul, a ieşit din matcă luna aceasta, oficialii de la Muzeul Luvru au răsuflat uşuraţi ştiind că unele dintre cele mai preţioase opere de artă din custodia instituţiei se aflau depozitate în siguranţă în nordul Franţei.

Cel mai mare muzeu din lume, cu un număr anual de vizitatori de aproape 10 milioane, a mutat deja circa 100.000 de lucrări de artă aflat în primejdie în noul Centrul de Conservare al Muzeului Luvru, situat în oraşul Lievin, la circa 190 de kilometri nord de capitală. Motivul? Schimbările climatice.
„Inundaţiile recente au demonstrat din nou cât de necesar este să ne protejăm operele de artă de inundaţii'', a spus Jean-Luc Martinez, directorul muzeului Luvru, care deţine circa 620.000 de opere de artă dintre care doar 35.000 sunt expuse în fostul palat parizian.
În curând, pericolul inundaţiilor va fi, odată şi pentru totdeauna, dat uitării'', a declarat acesta pentru Thomson Reuters Foundation. Oamenii de ştiinţă spun că, odată cu încălzirea globală, ploile torenţiale care provoacă inundaţii vor deveni mai frecvente, ameninţând bijuterii arhitectonice situate pe malurile Senei precum Luvrul, catedrala Notre-Dame şi Muzeul Orsay - care găzduieşte capodopere ale picturii impresioniste.
Nu doar Parisul are o astfel de problemă. Italia a construit bariere de inundaţii care să protejeze centrul istoric al Veneţiei după ce apa sărată de mare a deteriorat Bazilica Sfântul Marcu, iar galeriile Tate din Londra au fost construite deasupra unei zone inundabile.
„Avem o mulţime de muzee ale căror colecţii vor fi afectate dacă nu sunt depozitate corespunzător'', a spus Mechtild Rossler, directorul World Heritage Centre UNESCO, care sprijină clădiri emblematice, include de agenţia culturală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în patrimoniul universal.
Oficialii de la Luvru speră că până în 2021 250.000 de tablouri, sculpturi şi tapiţerii aflate în primejdie - inclusiv Venus din Milo - se vor afla în noua lor casă, o construcţie care a costat 120 de milioane de dolari şi unde vor fi la adăpost de inundaţii, valuri de caniculă şi alte fenomene meteo extreme. Clădirea din sticlă şi oţel, cu o suprafaţă de 18.500 de metri pătraţi, a fost proiectată pentru a se integra în mediul local, cu un acoperiş acoperit de iarbă unde primăvara cresc flori sălbatice care ajută la gospodărirea apelor pluviale şi la prevenirea inundaţiilor.
Centrul de Conservare al Muzeului Luvru intenţionează să devină unul dintre cele mai mari centre de formare şi cercetare în domeniul artei, vizitat de specialişti muzelogi, restauratori şi savanţi din toate colţurile lumii, oferind totodată refugiu operelor de artă din ţări aflate în conflict.
„Solicitarea trebuie să vină chiar de la statele respective, cu deplina respectare a legilor internaţionale şi cu condiţia ca operele să fie restituite în condiţii de siguranţă după terminarea conflictului'', a precizat muzeul Luvru pe pagina sa de internet.
Centrul de conservare, inaugurat în octombrie 2019, va aduna într-un singur loc opere de artă depozitate anterior în circa 60 de amplasamente, la aproape două decenii după ce Prefectura Poliţiei din Paris a avertizat pentru prima dată asupra riscului la care este expus Luvrul. În timpul inundaţiilor devastatoare din 1910, nivelul fluviului a urcat cu 8,6 metri. Drumurile s-au aflat sub ape timp de două luni, metroul a fost inundat şi mii de rezidenţi au fost evacuaţi, pagubele fiind estimate de oficialii de la Luvru la 1,9 miliarde de dolari la cursul din prezent. Odată cu accentuarea fenomenului schimbărilor climatice, parizienii s-au confruntat mai des cu inundaţii. Două dintre cele mai grave inundaţii de după 1910 au avut loc în ultimii cinci ani. În 2016, apele fluviului au crescut cu 6,1 metri, iar în 2018, cu 5,8 metri - puţin sub nivelul inundaţiilor din 1982 şi 1955.
Deşi inundaţiile din 2016 nu au deteriorat nicio operă de artă, au forţat muzeul să-şi închisă imediat porţile şi să mute 35.000 de lucrări depozitate în camerele de la subsol la niveluri superioare în 48 de ore, muzeul înregistrând pierderi de 1,8 milioane de dolari.
„Echipele de la Luvru au intrat în panică'', a spus Hamish Crockett, arhitectul care s-a ocupat de proiectarea centrului. ''A fost o reamintire a faptului că nevoia (unui astfel de centru) este una reală''. Construcţia nu are doar izolaţie dublă pentru apă şi un sistem care detectează infiltraţiile, ci este înălţată deasupra unui sol nisipos cu o drenare eficientă, unde riscul de inundaţii este aproape inexistent, luând în calcul chiar şi prognoze de precipitaţii mai abundente pentru viitor.
Noul centru este dotat cu un sistem de reglare a temperaturii şi umidităţii care protejează lucrările de artă de căldura extremă care poate degrada lemnul şi spori riscul infestării cu mucegai şi insecte.
„Ne-am imaginat cel mai pesimist scenariu posibil după care am proiectat o clădire care să fie sigură şi în aceste condiţii'', a spus Crockett.
Centrul reprezintă o sursă de inspiraţie şi pentru alte muzee.
British Museum construieşte un spaţiu pentru depozitarea artefactelor situat în Shinfield, la circa 64 de kilometri vest de Londra.
În Olanda, circa 600.000 de obiecte din colecţiile naţionale, inclusiv din Rijksmuseum, vor fi găzduite într-un centru din Amersfoort, la 50 de kilometri sud-est de Amsterdam.
„Suntem martori la dispariţia unor situri de patrimoniu din cauza încălzirii globale'', a spus Crockett. ''Aceasta este noua realitate''.